Poveștile din colecția de aur Disney – cărți pentru copii la un preț accesibil

A trecut ceva timp de când au apărut la chioșcurile de ziare cărțile din seria ”Povești din colecția de aur” de la editura Hachette, dar cum noi am avut o experiență amestecată cu ele, am tot amânat un review. Am tot cumpărat cărțile din această colecție atrași de prețul accesibil și convinși de Alexandru care tot vedea reclamele. Pentru cei care nu sunteți la curent, cărțile se găsesc la un preț de 13,9 lei (primele 2 au fost chiar și mai ieftine la 2 și 8 lei parcă).

Conținutul cărților din colecția de aur Disney

Așa cum e vizibil, cărțile repovestesc filme ale companiei Disney și insist pe acest aspect pentru că noi am avut o mică problemă din această cauză. Să mă explic: de ceva vreme, pe lângă citit, Alexandru cere seara să îi spun eu o poveste. Cum nu am niciun talent la inventat povești trebuie să mă bazez pe niște povești pe care să mi le amintesc eu din copilărie, ceea ce restrânge destul de mult opțiunile pentru că doar Alba ca Zăpada mi-a rămas oarecum întipărită. Ei numai că eu îmi amintesc Alba ca Zăpada varianta frații Grimm și nici măcar nu am văzut filmele Disney ca să văd diferențele, dar pentru un copil de 3 ani nu aveți idee ce importante sunt. Așa că prima tentativă de citire a cărții din colecție cu povestea Albei ca Zăpada s-a soldat cu țipete și corecturi pentru că nu semănau unele lucruri cu ce îi povesteam eu seara. Între timp acum citim adaptat cu versiunea pe care o știa dinainte povestită de mine.

Revenind la conținut, cărțile încearcă să rezume în 20-30 de pagini acele filme Disney de 90 – 100 de minute, ceea ce nu e o sarcină ușoară și pe alocuri se observă sincope de continuitate. Problema acestor adaptări e că devine mult mai dificil de precizat targetul acestor cărți: filmele sunt potrivite copiilor de peste 5 ani să spunem, dar cărțile cui se adresează? Uitându-ne la dimensiuni ar fi tentația să spunem că pentru copii mai mici gen 2-4 ani, dar din experiența noastră poveștile sunt destul de dense și e posibil să nu aibă atâta răbdare un copil de 2-3 ani. Așadar recomandarea mea ar fi să le testați dacă aveți copii peste 4 ani. La noi au prins doar acele cărți cu ale căror povești care mai avusese contact: Alba ca Zăpada, Regele Leu, Cartea Junglei și Aladdin.

Avantajele Poveștilor din colecția de aur Disney

În afară de prețul avantajos și trecând peste micile inadvertențe datorate adaptării unor filme, cărțile din această colecție sunt o investiție bună pentru biblioteca celor mici. În primul rând sunt o bună oportunitate să reduceți din timpul petrecut în fața televizorului-laptopului pentru a vedea filmele/serialele. Decât să vadă a zecea oară același episod din Garda felină puteți să îi convingeți să citiți despre rudele lui Kion.

Cărțile sunt editate în condiții grafice foarte bune, cu coperți cartonate, hârtie suficient de groasă ca să reziste răsfoitului de către copii și ilustrații similare celor din filme. Aceste mici detalii le vor face atractive pentru copii și cresc șansele să vrea să audă și povestea.

Până acum au apărut 10 volume din colecție, noi încă așteptăm și Biblioteca lui Mickey să le depozităm pe toate. Pentru o descriere detaliată a colecției și a fiecărei cărți vă recomand articolele de la Pentrupici.com.

 

 

Despre sănătatea copiilor mici cu responsabilitate, calm și echilibru

Prima oară când am auzit de SDS, cred că chiar înainte să nasc, m-am panicat cu totul și așa am rămas câteva luni. Mă trezeam noaptea să îi ascult respirația, citeam tot felul de articole și am răsuflat ușurată când a trecut perioada de risc. Acum mi se pare că eram cam exagerată în panica mea și trebuia să fiu mai calmă. Prima oară când a făcut febră Alexandru am ajuns bineînțeles la camera de gardă, amândoi părinții panicați. Cred că abia după ce am trecut de perioada îmbolnăvirilor în primele luni de creșă, am privit cu mai mult echilibru posibilitatea ca cel mic să se îmbolnăvească. Practic, am trecut de la ”Vine sfârșitul lumii” la ”Nu cred că e bolnav”, dacă ar fi să mă iau după categoriile identificate de Alex de la Cel Mai Bun Tată.

Educația pentru prevenție

Am și norocul unui copil care, după primele trei luni la creșă când mai mult a stat acasă cu otite, s-a îmbolnăvit apoi destul de rar. Nu știu dacă e genetică, noroc, alimentație, vaccinuri, dar cred că fiecare a contat într-o anumită măsură. Noi suntem acum în perioada în care încerc să îi induc cât de importantă e partea de prevenție pentru a ne asigura că evităm îmbolnăvirile și cred că de fapt acesta e cel mai important rol al părinților. Relația lui Alexandru cu medicii nu a fost una foarte prietenoasă după ce la 8 luni am stat internați cu o enteroviroză, iar apoi pe la 1 an a avut câteva luni cu otite recurente, așa că e muncă laborioasă să îi explic că medicii nu sunt o sperietoare, că avem nevoie să facem diferite analize periodic, că trebuie să mergem la controale. Până acum am reușit să avem prima vizită la dentist și urmează controlul efectiv, să luăm primele analize de sânge unde am avut o problemă după ce nu i-au găsit ușor vena și să avem un medic de familie la care mergem cu drag. Am eșuat însă în a face o ecografie, pregătim de ceva timp un control oftalmologic, iar la ultimul exudat luat la grădiniță a reacționat vehement negativ. Sunt încrezătoare însă că vom progresa treptat și va interioriza aceste practici.

Educația pentru igienă

Atunci când vorbim despre sănătatea copiilor, e vital să ne axăm pe igienă, deși nu e atât de ușor să le inducem și lor ceea ce pentru noi sunt niște automatisme. La noi partea cea mai simplă a fost spălatul pe dinți unde nu am avut nicio opoziție, iar cea mai dificilă rămâne tăiatul unghiilor unde și acum trebuie să duc muncă de lămurire, să stabilesc un program. Poate la alții e mai ușor, eu am însă un catâr încăpățânat care nu acceptă nimic dacă nu are explicații peste explicații.

Conferință despre sănătatea copiilor (0-5 ani)

Dacă vreți să luați sfaturi direct de la profesioniști, în cazul de față medici, săptămâna viitoare are loc o conferință din seria Modern Dad’s Challenges pe acest subiect. Modern Dad’s Challenges, ediția 7, va avea loc la Hotel Internațional București, pe 3 mai, de la ora 18.30. Invitați sunt Dr. Valeria Herdea, medic primar medicină de familie-profil pediatrie, Bogdan Ivănescu, Autor și prezentator al platformei medicale TV – Doctor MIT, Dr. Ana-Maria Cernica, Medic Specialist Pedodonție Crystal Dental Clinic și Claudia Adriana Nicolae, medic primar alergologie și imunologie clinică. Temele de discuție propuse sunt:

  • Despre bolile copilăriei și imunizarea celor mici
  • Mituri & Adevăruri despre îngrijirea sănătății copilului
  • Îngrijirea dinților la copii. Efecte pe termen lung.
  • Alergii și afecțiuni ale pielii copilului

Participarea este gratuită, iar înscrierea se face completând formularul de aici. Evenimentul este susținut de Lidl Romania, Lupilu, Nestle Incepe Sanatos Creste Sanatos, Dettol Romania, Crystal Dental Clinic, Aqua Carpatica si Domeniile Samburesti.

Sănătatea copiilor e cea mai grea responsabilitate pe care o are un părinte, dar tocmai de aceea nu trebui să cădem pradă panicilor sau falșilor profeți mediciniști. Doar prin calm, echilibru și responsabilitate vom reuși să protejăm sănătatea celor mici, dar și să îi educăm pentru viitor cum să se îngrijească singuri.

Muzeul Aviației – activitate cu copiii într-un weekend însorit în București

Acum că s-a întors vremea caldă, pot să vă recomand una din activitățile care nouă ne-a plăcut foarte mult astă-toamnă: Muzeul Aviației. Ce e drept noi nu am prins un weekend foarte însorit sau călduros, așa cum se vede și din poze, dar tot a fost una din activitățile în București care l-au marcat pe Alexandru și cu siguranță o vom repeta. De altfel, așa cum am povestit și în articolul despre Muzeul Tehnic Leonida din Parcul Carol, muzeele încep să devină o atracție și pentru noi, mai ales când e vorba de mijloace de transport.

Prima recomandare pentru această activitate e să nu aveți, voi părinții, așteptări prea mari pentru că s-ar putea să fiți foarte dezamăgiți. Muzeul și mai ales expoziția de afară nu sunt în cele mai bune condiții, ba chiar e posibil să vi se pară o adunătură gen ”cimitir de avioane date la fier vechi”. Pentru cei mai mici însă fiți siguri că toate pe care le vor vedea vor fi fascinante și fiți pregătiți pentru multe întrebări și explicații. Aici ar fi recomandarea nr. 2: nu există audio-ghid și singurele ajutoare sunt plachetele cu ce reprezintă obiectul în cauză, așa că ar fi bine să vă documentați un pic înainte despre istoria aviației, ce fac avioanele militare, pe unde lansează bombe/rachete, de ce avioanele de acrobații nu au pasageri și cine știe ce le-ar mai putea trece prin cap viitorilor aviatori și aviatoare.

Ce puteți vedea la Muzeul Aviației

Muzeul e împărțit în trei secțiuni:

  • Hangarul 1 prezintă istoria aeronauticii de la primele mijloace de zbor până în anul 1959. Sunt mai multe machete ale avioanelor realizate de Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă, avioane și stații de radiolocație din al doilea război mondial și de după, uniforme, documente din acea perioadă.
  • Hangarul 2 prezintă modele de avioane din anii 60-70, simulatoare de zbor, tehnică de radiolocație
  • Expoziția în aer liber e un talmeș-balmeș cu avioane militare, elicoptere, avioane de acrobație, tunuri anti-aeriene. Ar fi bine să mergeți după mai multe zile cu soare pentru că altfel o să înotați prin noroi și bălți, pavajul fiind limitat la aleea principală.

Muzeul_Aviatie_Bucuresti avioane acrobatiiNouă ne-a plăcut foarte mult și micul pasaj care face legătura între cele două hangare și care recrează o stradă din perioada interbelică cu elemente care fac bineînțeles legătură cu aviația (afișe, extrase din ziare, croitoria care făcea uniforme).

Ar fi fost ideal dacă aveam măcar un audio-ghid sau ecrane interactive ca la Muzeul Antipa pentru informații suplimentare despre exponate. Asigurați-vă că aveți telefonul încărcat și cu acces la internet pentru a apela la salvatorul Google. Am mai resimțit nevoia și unui mic magazin de suveniruri pentru că avem nevoie de avioane la colecție și cu siguranță Muzeul ar fi ieșit pe plus.

Cum ajungeți la Muzeul Aviației

Locația, strada Fabrica de Glucoză nr. 2-4, cu intrare din bulevardul Barbu Văcărescu, e destul de ușor accesibilă și cu mașina și cu transportul în comun. Noi am mers cu mașina și există o parcare improvizată înaintea intrării în curtea Muzeului, dacă aveți ca și mine acest stress al bucureșteanului care nu vrea să mai aibă mașina ridicată pentru parcare neregulamentară. Cu mijloacele de transport în comun cel mai bine veniți cu tramvaiul 5 care are stație chiar acolo ”Muzeul de Aviație”, dar se poate și cu metroul pe Magistrala 2 în direcția Pipera și coborâți la Aurel Vlaicu, doar că mai aveți de mers pe jos 10-15 min. Puteți să vă mai luați ca reper și cea mai înaltă clădire din Bucureși, Sky Tower, care e aproximativ vizavi de Muzeu.

 

Pentru detalii despre Muzeu și istoria acestuia, găsiți informații pe pagina Forțelor Aeriene Române sau pe pagina de Facebook. Impresii la fel de amestecate ca ale mele am mai citit la Mamă pentru Doi și pe amfostacolo.ro. Fiți convinși însă că pentru copii vor fi câteva ore fascinante, așa că nu lăsați dubiile unor adulți să vă influențeze programarea vizitei, mai ales că și resursele financiare implicate vor fi minime.

 

 

 

 

Iepurașul care aduce cărți – idei pentru cadouri de Paște

De fiecare dată când sunt ocazii de făcut cadouri (Moș Nicolae, Crăciun, aniversare, Paște), chiar dacă știu că focusul lui Alexandru va fi pe jucării, strecor și cel puțin o carte. Spre deosebire de jucării care prezintă o atracție de moment, dar după câteva ore sau zile ajung în cutii, cărțile au potențialul să fie răsfoite și peste câteva luni. În plus cărțile se strică mai greu de la o vârstă încolo așa că pot fi donate, date mai departe fraților/surorilor, făcute cadou altor copii.

Pentru Iepurașul de Paște încă nu m-am gândit ce va conține desaga, probabil ceva mai mult simbolic, fiind o ocazie nou intrată în categoria primitului de cadouri. Tot căutând idei de cadouri de Paște pentru Alexandru, am zis că poate ar fi util mai multor părinți o listă de cărți care pot fi oferite cadou copiilor. Am pus câteva selecții de titluri, pe categorii de vârstă și cu linkuri către magazinele online unde le-am găsit, cu mențiunea însă că eu v-aș recomanda să dați o tură și prin librării, că poate mai găsiți și alte atracții sau poate vă alegeți o carte și pentru voi.

Cărți pentru copii 1-2 ani

Chiar dacă eu am argumentat aici pe blog că cititul trebuie să înceapă din primele luni de viață, abia de pe la 1 an copiii devin conștienți de cărți, pot avea mai mare grijă de ele și le pot utiliza în diferite activități.

Pentru noi în această perioadă cele mai apreciate cărți au fost cele cu sunete. Dacă mai sunt și sunete de animale succesul la toddleri e garantat. Problema acestor cărți e că nu sunt tocmai ieftine. Din oferta disponibilă acum, cea de la editura Girasol, ”Animale de la fermă”, la 21 de lei are un raport preț-utilitate bun. Dacă vreți și să le insuflați celor mici dorința de a se exprima în alte limbi, puteți opta pentru ”Cartea cu sunete: Animale (română, engleză)”, editura Dorința, la 59 lei.

Cărți de activități pentru copii 2-5 ani

Pentru că foarte probabil veți folosi mini-vacanța de Paște pentru a vizita rude sau pentru o mini-vacanță, ar fi util să aveți câteva cărți care să îi țină ocupați pe cei mici în mașină, tren, aeroport, avion. Editurile au în această perioadă în oferă astfel de cărți cu specific de Paște: Activități de Paște, editura Gama, 12 lei, ”Lipim și colorăm – Paște”, editura Unicart, 7.2 lei.

Noi avem o colecție impresionantă de cărți cu stickere, precum și alte cărți cu activități de la Usborne. Librăria din Titan are în stocul disponibil destule cărți atractive, nu foarte ieftine, dar de o calitate bună, care vor rezista la multe călătorii. Noi suntem în continuare foarte încântați, după un an de la începutul utilizării, de Fairy Gardens. Magic Painting Book  și Build your own Planes. Sticker Book, disponibile fiecare la 36 lei.

Cărți de povești pentru copii 2 – 5 ani

Sunt destul de multe cărți în ofertă cu specific de Paște și găsiți la Laura Frunză o listă extinsă. Noi am luat una din cele de la editura DPH, Paște fericit Iepurașule, la 10 lei.

Dacă vă plac mai degrabă poveștile clasice, editura Girasol are o colecție la un preț accesibil și veți găsi Cenușăreasa, Alba ca Zăpada, Pinocchio, Rățușca cea Urâtă șamd la 3 lei fiecare.

Pentru cei mai mari care încep să învețe să citească, editura Gama are seria ”Învăț să citesc”, cu un preț foarte bun de 3.5 -4 lei fiecare carte.

La un preț destul de mare, dar care se justifică pentru un cadou special de Paște, puteți opta pentru o carte cu jucărie. Mie mi-a atras atenția, chiar dacă probabil o să mi se spună că e pentru fete, Poveștile stetoscopului magic – Disney. Doctorița Plușica, editura Litera, cu jucărie stetoscop la 77 lei.

Cărți pentru copiii mai mari, 7 – 10 ani

Nu sunt convinsă că asta e categoria de vârstă că s-au cam schimbat lucrurile de pe vremea mea, dar cu siguranță înainte de 6-7 ani niciun copil nu stă să citească sau să i se citească o carte de 200 de pagini cu poze răsfirate. Sunt câteva cărți care mie mi-au plăcut când eram copil și abia aștept să îl încânte și pe Alexandru.

Micul Prinț, de la editura RAO îl găsiți la doar 7 lei și chiar dacă aveți acum copii mici, tot cred că ar fi bine să investiți câțiva lei într-o carte priceless.

Charlie și Fabrica de Ciocolată, apărută la editura Arthur costă 26,4 lei, iar cele din seria Usborne Illustrated Originals sunt în jur de 70-75 lei.

Nu puteam să sar peste cărțile noastre favorite, mai ales că recent am făcut binging cu serialul Netflix. Autobuzul magic. În interiorul corpului uman, de la editura Cartea Copiilor costă 29 lei și cum nu îl aveam în colecție o să îl adăugăm acum. Am tot povestit ce obsesie avem noi cu Autobuzul magic, deși nu ne încadrăm în categoria de vârstă, dar aflăm atâtea lucruri noi, într-o manieră jucăușă încât nu ne putem desprinde de aceste cărți.

În concluzie, nu puneți în coșul de Paște numai Iepurași de Ciocolată, mașinuțe și păpuși, alegeți și o carte care să vă inspire și să le trezească dragostea de carte copiilor.

 

 

sursa foto: http://www.asianbooksblog.com/2016/03/happy-easter.html

Educația sexuală prin cărți – povestea spermatozoidului Pișpirel

Chiar dacă nu am reușit să pun și aici aici ce lecturi mai avem, nu ne-am întrerupt obiceiul din fiecare seară, ba char începem să avem lecturi din ce în ce mai specializate pe diferite teme (istorie, meteorologie, spațiu). Deși nu a împlinit încă 4 ani, mi se pare că Alexandru e într-o perioadă de acumulare accelerată de cunoștințe și toate ”de ce-urile”, ori cât de exasperante ar fi, sunt cea mai bună metodă de învățare pentru el. E un challenge și pentru noi părinții să ne punem la punct lecțiile de geografie, istorie, fizică, chimie și să învățăm lucruri noi. Atunci când vine vorba despre educație sexuală nu am lecții la care să mă raportez, nici măcar alea de anatomie unde partea de organe sexuale și reproducere era rezumată în jumătate de oră printre hlizeli și jocuri de cuvinte. Lecțiile din familie nu îmi sunt nici ele de ajutor pentru că nu au existat.

Dar cum propriile frustrări și lipsuri în educație sunt cel mai bun incentive în modelarea educației copiilor, mi-am început cariera de mamă determinată să îi ofer lui Alexandru toate informațiile necesare, fără jenă, falsă pudoare și bigotism. Nu îmi e ușor, așa că mi-am luat un aliat de nădejde pentru această etapă a educației sexuale: cartea ”Unde-a dispărut Pișpirel?”, apărută recent la Editura Humanitas.

Noi am citit-o în câteva seri la rând, chiar și de mai multe ori pe seară pentru că e o poveste scurtă, cu puține cuvinte și cu ilustrații care adaugă detalii. În rezumat, Pișpirel e unul din cei 300 de milioane de spermatozoizi din corpul domnului Brown care se pregătește pentru marele concurs de înot. Pișpirel nu e foarte bun la matematică, nu știe să calculeze câți spermatozoizi trebuie să învingă pentru a câștiga concursul de înot, dar, într-o luptă strânsă cu Barosanul, alt spermatozoid, reușește să câștige marele premiu: oul doamnei Brown. Pișpirel dispare în ou și de acolo se întâmplă ceva magic, iar doamna Brown dă naștere peste 9 luni unei fetițe, Edna, care, ce să vezi, nu era prea pricepută la matematică, dar era foarte bună la înot.

Cu Alexandru am vorbit despre penis, vagin, nu pot să zic că a fost foarte interesat de partea cum ajunge Pișpirel la oul doamnei Brown, nici măcar hărțile nu l-au interesat foarte mult. Marea lui întrebare a fost ”De ce intră în ou?”, iar răspunsul că acesta era marele premiu nu l-a mulțumit, așa că am mai glosat pe marginea lui povestindu-i despre cum s-a născut el, cum ar fi fost dacă ar fi avut un frate/soră.

Singurul meu reproș pentru carte e că sunt unele pagini unde textul curge de pe o pagină pe altă și apoi trebuie să citești textul din josul paginii. Aș mai zice și că ar fi bine dacă prețul ar fi mai accesibil pentru cât mai mulți părinți sau dacă ar exista vreo variantă în care ea să circule gratuit. Noi probabil o vom dona în curând că nu mai prezintă așa interes după ce am disecat-o câteva seri la rând.

În perioada acesta, am găsit că pe elefant.ro prețul e redus la 18 lei, deci e o bună ocazie să o achiziționați pentru mini-vacanța de Paște. Cartea e parte a unei serii coordonate de Otilia Mantelers, care a și povestit despre ea pe blog. Mai găsiți articole despre cartea cu Pișpirel și educația sexuală a copiilor la: Pisica pe Sârmă, Dosar de Mamă, Un soi de blog, Talente de Năzdrăvani.

 

 

Odiseea pentru copii – colecție de povești fantastice și lecții de viață

Fascinația mea pentru miturile grecești dăinuie din copilărie când am tocit celebrele ”Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru, dar  a reușit să se mențină și ca adult, după ce am descoperit ”Iliada” și ”Odiseea”. După vacanța la Atena anul trecut și inevitabilele lecții de istorie la fața locului, Alexandru a devenit și el interesat de povești cu zei, zeițe și alte făpturi mitologice. Mai avem prin casă și exemplarele mele din ”Legendele Olimpului” însă, în absența unor ilustrații atractive nu sunt o carte recomandată pentru copii sub 7-8 ani aș spune eu. Așa că am comandat câteva titluri de la Usborne: o carte cu stickere, care, surprinzător, nu prea a prezentat mare interes, una din seria ”See inside” despre Roma antică pentru a vedea și transferul istoric al miturilor și Odiseea repovestită pentru copii, de Louie Stowell.

Oarecum surprinzător și pentru mine, Alexandru a fost foarte atras de ”Odiseea” pentru copii și am avut seri la rând în care doar asta citeam și revenim în continuare frecvent la ea. Nu e o carte recomandată pentru copii mici, Usborne o are în colecția lor de ”Young reading”, adică pentru copii care învață să citească. Eu la primele lecturi am mai sărit peste unele pasaje care mi se păreau prea dure (Ciclopul care mănâncă oameni, coborârea în infern), dar treptat am început să citesc integral și cu multe explicații la toate ”de ce-urile” pe care le primeam.

Pentru copiii mici atracția la început vine probabil de la ilustrațiile foarte clare (realizate de Matteo Pincelli) și de la formatul cărții (dimensiuni reduse, cam cât jumătate de coală de hârtie, copertă cartonată și foi lucioase). În același timp, pe măsură ce le veți citi și dacă însăilați cu ce vă mai amintiți despre zei din ”Legendele Olimpului”, vor deveni captivați și de povestea călătoriei plină de aventuri și pericole a lui Odiseu. E o carte bună de stat seara în pat și discutat despre lecțiile de viață pe care ni le oferă, despre iubire, loialitate, răbdare, diversitate, bine vs. rău, rezistența la tentații pentru a-ți atinge un obiectiv și câte alte înțelesuri mai găsiți.

Cea de la Usborne costă 6 lire, nu foarte ieftin dacă te uiți la dimensiunile sale, dar, dacă aveți copii ceva mai mari există și o variantă în limba română la doar 8 lei cu cele trei poeme epice: Iliada, Odiseea și Eneida, repovestite pentru copii, de la Editura Regis. Nu am cumpărat-o ca să vă dau mai multe detalii despre ea, prețul pare un pic ”too good to be true”, dar dacă puneți mâna pe ea aștept opiniile voastre.

 

 

Pro sau contra: pe Valea Prahovei cu copiii mici?

Dacă tot afară e vreme numai bună pentru schi sau săniuș, am zis că merge să vă povestesc experiența noastră cu Valea Prahovei, această Vale a Plângerii și Tărâm al Făgăduinței în același timp. Noi ne încadrăm mai degrabă în categoria ”pro”, chiar dacă pot găsi suficiente argumente de ”contra”. Până la urmă însă contează ce e cel mai important pentru fiecare atunci când planifică o ieșire în afara orașului: cazare  bună, prețuri mici, locuri de joacă, durata drumului etc.

Unde pe Valea Prahovei?

De când s-a născut Alexandru cred că ajungem pe Valea Prahovei cam o dată la 3 luni. Am ajuns la concluzia că cea mai bună variantă este să avem cazare în Sinaia, atât din punct de vedere al duratei drumului și a aglomerației, cât și pentru că ai cele mai multe opțiuni de activități cu copiii. A fost și prima ieșire cu el în afara orașului acolo și poate de aceea avem și o legătură emoțională, nu doar argumente pragmatice. Dacă nu găsim cazare în Sinaia, mergem spre Bușteni – Poiana Țapului, tot în ideea să nu stăm prea mult blocați în trafic. În varianta asta cel mai mult am făcut în trafic 3 ore pentru că se formează un blocaj în zona Nistorești-Comarnic.

Centurile ocolitoare ale stațiunilor și o prezență mai mare a polițiștilor care să dirijeze ar face minuni pentru traficul pe Valea Prahovei. Am avut experiența săptămânii trecute, când ne-am hotărât vineri că vrem să plecăm, am găsit cazare doar în Poiana Brașov, am plecat la 16.30 din București și am ajuns la hotel la ora 21.00, cu 2 ore petrecute între Nistorești și Predeal. Din fericire am un copil obișnuit cu drumurile lungi cu mașina și care adoarme repede, așa că nu am avut momente de criză, doar a trebuit să dăm multe explicații despre de ce nu ne mișcăm, de ce sunt așa multe mașini, de ce nu e drumul mai mare, de ce nu sunt polițiști.

O variantă de încercat cred că e și cu trenul, dar nouă ne place să facem și mici excursii prin jur, iar mașina ne oferă libertatea de mișcare necesară.

Activități pentru copii de 2-5 ani pe Valea Prahovei

Nu cred că trebuie bifate neapărat activități speciale pentru copii atunci când mergeți pe Valea Prahovei, dar e important să petreceți cât mai mult timp în aer liber. Nouă ne place foarte mult parcul și locul de joacă din centrul stațiunii Sinaia: leagăne, tobogane, trambuline, mașinuțe, fântână arteziană, tiroliană pentru cei mai mari. De lângă parc se ia și trenulețul care face turul stațiunii. Durează cam jumătate de oră toată excursia, dar merge încercată o dată.

Bineînțeles când suntem în Sinaia cam de fiecare dată ajungem și la Castelul Peleș, deși până acum nu am intrat cu Alexandru la muzeu să îl și vizităm. Toată zona Castelului este însă potrivită pentru petrecut timpul cu copiii: alergat prin iarbă/zăpadă, pescuit cu bețe, adunat frunze, conuri, bețe.

Tot în Sinaia, atunci când vremea nu e favorabilă, puteți încerca o excursie și la Gara Sinaia, nu doar să așteptați trenurile și să admirați clădirea, ci și să vizitați expoziția de trenulețe. Noi am fost de 3 ori cred, așa că probabil nu vom mai ajunge prea curând, dar vă recomand să încercați pentru că, pe lângă admirat miniaturile, copiii se pot juca cu șine, cuburi, mașinuțe sau pot desena.

Mai puteți încerca telecabinele și telegondolele. Noi am avut doar experiența unei cozi de vreo 2 ore pentru urcat la Babele așa că ne-am cam lecuit de sportul acesta, mai ales că după ce am făcut și comparația cu mijloacele similare din Italia, mult mai noi și mai sigure.

De cele mai multe ori ajungem cel puțin câteva ore și în Brașov: ne plimbăm prin centrul vechi, urcăm un pic pe Tâmpa, găsim vreun loc de joacă. Încă nu am încercat Superland, deși weekendul trecut așa plănuiam, însă ne luptam și cu o răceală și am zis că mai putem aștepta.

Acum că e iarnă, sigur găsiți vreun derdeluș pentru dat cu sania, iar dacă vreți ceva mai organizat în Poiana Brașov noi am mers la parcul organizat acolo unde, contra sumei de acces poți alege dintr-o varietate de tipuri de sănii, plus că există și bandă pentru a urca dealul. Noi nu suntem schiori sau snowboarderi, dar am văzut că sunt mai multe oferte de școli și instructori. Parcă totuși dacă ne hotărâm în această direcție și cu Alexandru, cred că o să vreau să încerc o zonă cu mai multe avantaje (de preț, de facilități, de cazare).

Cazare și masă pe Valea Prahovei child-friendly

Conceptul de child-friendly nu e tocmai răspândit prin România, iar atunci când găsești ceva promovat cu această caracteristică așteaptă-te și la prețuri pe măsură. Așa că noi nu am căutat ceva care să aibă child-friendly pe frontispiciu, dar care să întrunească minime avantaje: poziționare Sinaia-Bușteni, reviewuri bune din punct de vedere curățenie și mâncare, mic dejun inclus și măcar un mic balcon ca să putem sta și noi părinții la un pahar de vorbă. Am stat de fiecare dată în alt loc pentru că nu prea suntem genul care să planificăm din timp, dar în general am găsit cazări unde am reveni și altă dată. În Sinaia ca raport preț-beneficii, cea mai bună variantă a fost Pensiunea Boema, din Cumpătu care are o curte mare, un fel de loc de joacă, chiar dacă nu foarte bine îngrijit și un personal foarte amabil. Tot în Sinaia ne-a plăcut foarte mult, mai ales micul dejun și locația centrală, Bistro-Pension La Teleferic. Din păcate însă camerele sunt extrem de mici, așa că merg mai degrabă atunci când și copiii sunt foarte mici. În prima excursie în trei am stat la Hotel Bastion, lângă Peleș, un hotel decent, cu prețuri rezonabile, dar aveți grijă să nu nimeriți nuntă în weekend. În Bușteni am avut două cazări foarte bune: Complex Cochet, care are și piscină interioară și un iaz cu păstrăvi și o mîncare delicioasă și Casa Freya, unde singurul reproș ar fi micul dejun destul de puțin variat. Am mai stat în Brașov la Hotel Gott, chiar în zona centrală, destul de scump și cu dificultăți în găsit loc de parcare, dar cu mâncare bună și camere confortabile. În Poiana Brașov am stat acum la Hotel Ruia, unde am avut noroc că ne-au făcut upgrade la apartament și care are potențial pe timpul verii datorită locului de joacă, dar din păcate se simte că e un loc unde ar fi nevoie de ceva investiții atât în infrastructură, cât și în instruit personalul.

Pentru mâncare, după ce am mers prima oară la Taverna Sârbului în Sinaia, Alexandru nu a mai vrut să încerce și altceva, așa că nu vă mai pot face alte recomandări. La Tavernă însă sigur găsiți locuri, fără rezervare, mâncarea e bună, personalul e simpatic și se poartă drăguț cu copiii fără a fi agasanți.

Dacă aveți și alte recomandări pentru Valea Prahovei chiar le aștept pentru că sigur ne vom întoarce curând. Deci, pro sau contra Valea Prahovei pentru copiii mici? La noi opțiunile sunt clare.

 

Răbdarea – soluția mea minune pentru evitarea tantrumurilor

Pentru cei care m-au cunoscut și în perioada dinainte de copil, marea schimbare pe care a adus-o adaptarea la ”motherhood” (urăsc termenul de mămicie) a fost răbdarea pe care am căpătat-o, mai mult sau mai puțin natural. Eram definită de o stare de agitație și nerăbdare cvasi-permanentă, ca de altfel majoritatea celor din generație cu mine. Cumva însă, după naștere, am învățat brusc tainele răbdării. Nu știu cât a fost activarea unui instinct natural și cât rodul lecturilor de parenting, dar am ajuns la concluzia că răbdarea face minuni pe toate planurile, și al fericirii copilului și al sănătății mele mentale.

Poate și din acest motiv, mă pot lăuda cu un copil la care crizele de furie, mult temutele tantrumuri, au fost o raritate. Însă și cele care au fost mi le amintesc cu precizie și la luni distanță (sper să nu fie așa și peste ani). Nu pot să uit de exemplu când venisem la mall după ceva jucărie și am avut un spectacol total că vrea să coboare pe scările rulante care urcau. Atunci cred că s-au epuizat și rezervele mele și ale tatălui de răbdare, așa că am avut o criză de aproape o oră până am reușit să ne calmăm cu toții. Asta e de fapt problema cea mai mare la tantrumuri: ele pot fi episoade de scurtă durată, dar pentru că factorul lor declanșator este adeseori lipsit de sens pentru noi adulții intrăm într-un cerc vicios în care și noi ne enervăm, ridicăm tonul, plecăm supărați astfel încât criza copilului se agravează. Când începe un tantrum e greu să mai ții sub control situația și de aceea eu fac tot posibilul să le evit.

În primul rând am învățat să îmi dozez așteptările și să nu mă panichez: da, nu vrea să se îmbrace cu bluza x și va alege după alte 10 prezentări de variante, da, vom întârzia, da, a stricat puzzleul la care ne chinuisem o oră și acum vrea să îl facem la loc. Mi se mai strâmbă și mie zen-ul bineînțeles, dar ce bine că suntem doi părinți și când cedează unul are cine să îl înlocuiască. Parteneriatul mamă-tată e cheia pentru rezolvarea cam tuturor provocărilor creșterii copiilor.

Cei de la Creative Energy Corner s-au gândit că și tații au nevoie de îndrumare pentru a face față crizelor de furie ale copiilor, așa că reiau seria evenimentelor Modern Dad’s Challenges cu această temă. Ioana Agachi, Psihoterapeut, managing partner Eu, părinte ghemotoc și Mirela Horumba, psihologul părinților, cu certificare internațională în metoda Feuerstein Instrumental Enrichment și psihoterapeut cu drept de liberă practică acreditat de Colegiul  Psihologilor din România vor vorbi despre Crizele de furie și traumele copiilor: cum le gestionăm? pe 28 februarie, la 18:30, la Hotel Internațional din București. Participarea este gratuită, dar trebuie să vă înregistrați înainte pe site-ul evenimentului http://events.moderndads.ro/#inregistrare/. Evenimentul este susținut de Lidl Romania, Lupilu, Boiron Romania, PureShapes.

Mă bucur să fiu partener media al evenimentelor Modern Dad’s Challenges, alături de: Sfatulparintilor.ro, Andreicismaru.ro, Tatistacasa.net, Educabil.ro, Artistu.ro, Frunzaresc.eu, Laurafrunza.com, Gogib.ro, Unsoideblog.ro, Sebababy.ro, Iulianaroca.ro, Solonaria.ro, Pricopie.com, Johanassburg.ro, Teavasilescu.ro, Bebelonia.ro, Positivemother.ro, Ralucaloteanu.ro, Zecelucruri.ro, Rozsaunu.ro,

Sper să reușesc să fac un live-feed de la discuții pentru a vedea dacă teoria mea ”cu răbdarea treci marea” este confirmată și de specialiști și bineînțeles pentru a afla cum putem să trecem cu bine și repede, înainte să ne pierdem răbdarea, peste crizele de furie ale copiilor.

 

Să le creștem aripi copiilor

După câteva săptămâni de așteptare ne-au venit cărțile de pe Book Depository, dar a meritat. Fiecare din familie a primit câte ceva, iar Alexandru este entuziasmat de noul lui personaj favorit: Rosie Revere, o fetiță care se pregătește să devină inginer. Știam foarte bine când am comandat-o la ce să mă aștept: o carte cu un personaj feminin puternic și care să inspire curaj, o poveste bună de citit seara, un punct de pornire pentru discuțiile despre meserii și aspirații.

E destul de dificil să contrabalansez influențele sexiste din societate, așa că fac eforturi constant să găsesc noi exemple pe care să le discut cu Alexandru. De aceea, personajul feminin central a fost argumentul decisiv când am ales cartea aceasta, dar m-am bucurat să descopăr o carte care e importantă nu doar pentru latura de female empowerement, ci pentru un empowerement al copiilor în general, indiferent de sex.

Povestea pe scurt e despre Rosie Revere, o fetiță oarecum timidă la școală, dar care seara lucrează la tot felul de invenții în camera ei, pornind de la lucruri găsite prin gunoi. Aflăm că toate aceste invenții le face pe ascuns pentru că la un moment dat a făcut o pălărie specială pentru un unchi de-al ei care lucra la ZOO, o pălărie care să țină deoparte șerpii. Unchiul ei a fost foarte amuzat de cum arăta pălăria așa că a izbucnit în râs, numai că lui Rosie i s-a părut că reacția lui a arătat că nu a luat-o în serios, iar invenția ei a fost un eșec. La un moment dat, vine în vizită strămătușa Rose care îi povestește despre cum a lucrat ea să construiască avioane în perioada celui de-al doilea război mondial, alături de alte femei, dar cu toate acestea nici până acum nu a reușit să zboare. Rosie își pune în cap să construiască un dispozitiv care să o ajute pe mătușa Rose să zboare, numai că după ce plutește puțin acesta se prăbușește. Mătușa izbucnește în râs și Rosie crede că iar a eșuat și atunci nu va mai face niciodată nicio invenție. Morala este dată de atitudinea mătușii care o îmbrățișează, îi spune că acest prim eșec a fost de fapt un succes răsunător, iar singurul eșec ar fi dacă ar renunța.

Cartea este și un omagiu adus feminismului de la jumătatea secolului trecut, iar eșarfa pe cap pe care mătușa Rose o transmite nepoatei Rosie este similară celei dintr-un poster care a făcut istorie.

Autoarea cărții, Andrea Beaty are mai multe astfel de cărți care combat stereotipurile : ”Ada Twist, Scientist”, ”Happy birthday, Madame Chapeau” și noi cu siguranță le vom mai căuta. Sper să fie traduse și în română la un moment dat, dar să fie păstrate aceleași condiții grafice care pun în valoare ilustrațiile lui David Roberts.

Dacă vreți să îi ajutați pe copii să își gestioneze eșecurile, dacă vreți să le povestiți despre lucrurile extraordinare pe care le pot face deopotrivă femeile și bărbații, ”Rosie Revere Engineer” e o carte care vă vine în ajutor. O poveste frumoasă, cu ilustrații bine realizate și care îi învață să își urmeze visele, să își întindă aripile și să zboare.

Update: Cartea se găsește și tradusă, la editura Pandora, cu un preț foarte bun, la jumătate față de varianta în engleză, însă și condițiile grafice sunt incomparabile.

Sursa foto: https://www.amightygirl.com

 

„Te voi iubi mereu” – cum ajutăm copiii să își depășească teama de separare

Deși nu pot să mă plâng că am un copil care reacționează isteric atunci când ne despărțim pentru câteva ore sau zile, au fost momente în care m-a preocupat subiectul, academic numit ”anxietate de separare”. Ca și în alte cazuri când avem subiecte dificile de abordat cu copii, cred că un aliat de nădejde al părinților sunt cărțile și poveștile prin care le putem explica mai bine.

”Te voi iubi mereu” de Owen Hart cu ilustrații de Sean Julian este o astfel de carte al cărei fir narativ urmărește să îi asigure pe copii că e firesc să fie și singuri, că atunci când vor crește vor vrea să fie independenți, dar iubirea părinților va rămâne aceeași. Pentru mame, căci ele sunt preponderent afectate de această teamă a bebelușului de separare, cartea cred că poate fi de mare ajutor atunci când copilul intră în colectivitate sau rămâne cu bona. Noi am început acomodarea cu bona de când avea doar câteva luni și cumva tranziția spre grădiniță a fost mai ușoară, deși am avut și noi momente dificile când îl lăsam dimineața. Nu aveam atunci o astfel de carte care să mă ajute, așa că explicațiile au fost doar cele oferite de mine plus încercat metoda obiectelor de acasă care să îl însoțească la grădiniță (asta menținem și acum când ducem o întreagă menajerie de plușuri care invadează dulapul de la grădi).

Cartea nu are propriu-zis o poveste, e mai mult o colecție de experiențe ale mamei-urs cu puiul de urs, însoțite de ilustrații foarte reușite care îi vor atrage pe cei mici. Leit-motivul narațiunii și al ilustrațiilor e că dragostea va rămâne indiferent de trecerea timpului, schimbarea anotimpurilor, maturizarea copiilor.

”Te voi iubi mereu” e o lectură foarte bună de seară, mai ales dacă sunteți într-o perioadă în care copilul trebuie să se adapteze la schimbări majore cum ar fi mai puțin timp petrecut cu părinții. Din păcate cartea în română a pierdut mult la traducere și narațiunea ritmată din engleză, ceva similar cu Apolodor al lui Naum,  s-a transformat într-o înșiruire de fraze fără ritm sau rimă. Chiar dacă nu am găsit greșeli gramaticale, cred că și cartea de față se califica în campania pentru #cărțicorecte. Am avut recent exemplul de la Madlen, o carte unde traducerea a reușit să păstreze farmecul prozei ritmate din varianta originală. Îmi imaginez că nu e ușor să reușești asta, dar de asta a fi traducător de cărți nu e același lucru cu a traduce documente și nu oricine se califică.

Pe lângă posibilitatea de a putea aborda subiectul anxietății de separare, cartea are și un avantaj la preț, acum fiind la reducere pe siteul editurii Univers Enciclopedic.

Surse foto: https://www.universenciclopedic.ro și http://www.tigertalesbooks.com/book/636

 

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑