Vinovății de mamă imperfectă

Nu știu cum era pe vremea mamelor noastre, dar în zilele noastre presiunea și avalanșa de informații pe teme de parenting cred că afectează tot mai multe mame. Bun, evident că să fii mamă acum, cu atâtea informații la dispoziție și opțiuni care să își ușureze munca, este o treabă ceva mai simplă (deși nu e tocmai cuvântul potrivit când vine vorba de creșterea copiilor).

În același timp însă tendința noastră naturală de a ne raporta la ceilalți devine exacerbată, cu efecte asupra stării psihice. Eu acum sunt ceva mai puțin stresată și încerc să privesc lucrurile cu detașare, dar tot mă năpândesc uneori vinovățiile, mai ales dacă citesc vreun articol despre ”mama perfectă, copilul adorabil – cum poți să le faci pe toate”. Eu nu pot să le fac pe toate, trebuie să prioritizez între copil, casă, job, familie. Prefer să nu șterg praful ca să pot face mâncare, prefer să mă uit la un serial, nu să citesc o carte despre parenting șamd. Fac alegeri asumate și în 90% din timp sunt ok cu mine și cu alegerile pe care le fac.

Sunt însă momente în care îmi fac auto-critica: am lăsat dezordine în casă, am stat prea mult pe telefon când trebuia să stau cu copilul, l-am lăsat să se uite la televizor în timp ce eu întindeam rufele, am întârziat 5 minute la grădiniță, nu i-am călcat hainele (nu am făcut-o niciodată și nici nu o voi face, dar a apărut așa o umbră de îndoială când vorbeam cu o mamă care practica asta).

Încerc să scap de aceste reproșuri  corectând în primul rând comportamentul respectiv, dar mă întreb totuși și dacă nu suntem prea dure cu noi însene. Nu zic acum că e normal să lași casa tot timpul în dezordine, dar poate e suficient să strângi acolo unde știi sigur că nu are trabă copilul, să îți faci un plan de curățenie săptămânal astfel încât să nu pierzi mai mult de 15 minute zilnic cu asta. Cât despre pierdut vremea cu telefonul, cred că depinde și ce faci exact că poate e un telefon, mesaj urgent sau prioritar pentru tine. E important și să îi explici copilului de ce ai nevoie de un pic de timp să verifici ceva pe telefon sau dacă stai pe Facebook poți să îi arăți, să îi zici că e tot un fel de joc. Discuția cu televizorul e mai amplă, dar eu cred că trebuie acceptat și în viețile copiilor noștri, cu limite și cu o supraveghere a conținutului. Cum ajungem la acest echilibru cu televizorul ține de fiecare dintre noi, cel mai important este însă ca acesta să nu fie un înlocuitor pentru joacă sau ieșit afară.

sursa foto: adevarul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s