De ce să îi iei un animal de companie copilului?

În primul rând ca să nu te acuze la bătrânețe că nu i-ai luat animal în casă așa cum a vrut, așa cum le fac eu părinților mei.

Sunt însă și motive mult mai serioase. Noi avem un motănel, Thomas, de o lună de zile la noi și suntem toți trei încântați de alegere. Nu a fost o alegere simplă, am avut un casting, dar dintre patru pisoi disponibili, Thomas a fost cel care a venit spre Alexandru, care la rândul lui l-a plăcut imediat, deși planul de acasă, după poze, era altul. Regula numărul 1 la luat animal de companie: copilul alege și animalul este și el responsiv.

img_0191.jpg

Avem noroc de un pisoi foarte bine educat așa că acasă s-a acomodat foarte repede, doar canapeaua ar putea ridica niște obiecțiuni față de cum e tratată, dar după ce a cunoscut pensule, carioci și altele, niște gheare de pisică nu mai contează. Pentru Alexandru, Thomas e uneori un companion de joacă (condiționat să nu se atingă însă de mașinuțele din parcare) și întotdeauna partenerul de somn și de trezire (și dacă mi s-ar strica toate alarmele deșteptătoare pot să fiu sigură că nu mai târziu de 7.30 cei doi vor începe să se foiască, întindă și în cele din urmă să îmi ceară să mă trezesc și eu).

IMG_0223Cea mai mare supriză a fost însă să îl văd pe Alexandru foarte implicat în tot ce înseamnă îngrijirea pisicii: curăță litiera, pune apă, boabe, carne și uneori încearcă să îi dea și din mâncarea lui. Am fost să îi facem vaccin pisicii și Alexandru i-a explicat din experiența proprie ce urmează să i se întâmple și de ce. Nu cred că am fi reușit să îl învățăm atât de multe despre ce înseamnă responsabilitatea fără ajutorul lui Thomas.

Sunt și părți negative, ca la orice schimbare: în primul rând avem un factor disturbator la programul nostru de somn. Thomas ar vrea și el să vadă ce e în cărți, mai dă cu lăbuța, mai trage de noi să ne jucăm și cu el. O altă problemă e că a scos în evidență autoritarismul lui Alexandru care nu percepe încă personalitatea foarte independentă a unei pisici. În viziunea lui pisica ar trebui să îl asculte orbește: stai acolo, mergi acolo, acum mănânci, acum bei apă. E un exercițiu bun să îl învățăm că trebuie să fie un pic mai permisiv cu atitudinile față de ceilalți, pisici sau oameni, care nu se vor plia tot timpul pe ce vrea el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s