Parenting și anti-parenting – când și extremele au rolul lor

Când  am început să scriu pe blog am prezentat asta pe Facebook sub nota auto-ironică ”Not another parenting blog” pentru că pe cât de mult a crescut comunitatea blogurilor din nișa de parenting, pe atât de repede a venit și un backlash de genul ”ia mai lăsați-mă cu toate aburelile despre parentingul ăsta că știu eu mai bine cum să îmi cresc copiii”. Aș face chiar asemănarea că termenul de ”parenting”, deși el e generic și include o varietate de manifestări, începe să fie folosit în scop peiorativ, cam cum e și cu feminismul. Cred însă că avalanșa de bloguri, experți, campanii, evenimente și sfaturi despre parenting a avut și are un rol vital pentru societatea românească, acolo unde statisticile și realitatea arată o stare tristă pentru cea mai mare parte a copiilor: sărăcie, violență, abandon școlar, analfabetism funcțional.

Ce înseamnă parentingul?

În ciuda convingerilor celor care propovăduiesc apocalipsa societății moderne datorită parentingului, termenul nu se referă doar la educația fără limite, ci la ”the raising of children and all the responsibilities and activities that are involved in it”, conform Cambridge Dictionary. Adică tot ce înseamnă creșterea copiilor, responsabilitățile și activitățile, indiferent de cum se raportează părintele la acestea. Dacă un părinte consideră că responsabilitatea lui este să pedepsească acel copil care nu l-a ascultat, tot parenting se cheamă. Dacă un părinte crede că cea mai potrivită activitate este să lase copilul toată ziua în fața televizorului, tot parenting e. La fel, dacă un  părinte decide că cea mai bună educație este prin home-schooling tot parenting e.

Confuzia de termeni în România vine de la promovarea unui anumit fel de parenting – gentle parenting, attachment parenting, curente care promovează o relaționare cu copilul bazată pe instincte, apropiere, conectare, respect reciproc. Sunt curente diferite și dacă vreți să aflați mai multe detalii despre fiecare vă las aici și aici, linkuri unde sunt descrise principiile fiecăruia. În ultimii 3-4 ani în România au fost nenumărate evenimente cu vorbitori care susțin aceste curente, iar nișa blogurilor de părinți care își cresc copiii în spiritul gentle sau attachment parenting a devenit din ce în ce mai mare.

Eu nu mă număr printre mamele care au citit zeci de cărți despre parenting, nici nu am fost la vreo unul din evenimentele cu experții în parenting. Mi-am luat informațiile online, de pe bloguri, siteuri, grupuri de Facebook și am ales ce mi se potrivește și ce nu în materie de parenting. Am încercat auto-diversificarea și nu a mers că nu suport mizeria și dezordinea (sau o suport în anumite doze doar), am folosit cu succes scutecele textile aproape 1 an de zile, dar mersul la grădiniță ne-a întors din drum, am alăptat doar până la 2 ani și mi-am mințit copilul ca să îl conving să renunțe, dormim toți 3 (4 dacă numărăm și motanul) în același pat. Nu suntem așadar chiar în standardele de celor două curente.

Parenting sau anti-parenting?

Cu toate acestea eu susțin că e foarte bine că nișa aceasta a evoluat atât de mult încât să existe și contra-reacții. Până la urmă principiul de bază pe care îl susțin cele două curente de parenting, anume să ai o relație apropiată cu copilul tău și să îl tratezi cu respect, poate face din copiii români niște adulți funcționali, empatici, așa cum nu suntem noi cei ”crescuți cu cheia la gât” și cu ”unde dă mama/tata crește”.

Ca în orice curent există și niște extreme care pot face mai mult rău și am găsit un articol foarte elocvent în The Guardian care trece în revistă părțile negative la care poate ajunge attachment parentingul: blamarea celor care nu se înscriu în curent sau nu respectă cu strictețe dogmele, anti-vaccinism, distrugerea relației de cuplu.

Însă nici cu extremele din celălalt curent, anti-parentingul, nu ne e mai bine: pedepse corporale, sleep training, relație părinte – copil pe modelul stăpân-supus. Iar la noi în România extremele acestea nici măcar nu sunt insignifiante, ci o majoritate solidă: 63% din părinți își bat copiii.

De aceea eu sper că bula asta a parentingului va deveni din ce în ce mai mare și vor crește și vocile critice, care să ne ajute să evităm derapajele.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s