Muzeul Aviației – activitate cu copiii într-un weekend însorit în București

Acum că s-a întors vremea caldă, pot să vă recomand una din activitățile care nouă ne-a plăcut foarte mult astă-toamnă: Muzeul Aviației. Ce e drept noi nu am prins un weekend foarte însorit sau călduros, așa cum se vede și din poze, dar tot a fost una din activitățile în București care l-au marcat pe Alexandru și cu siguranță o vom repeta. De altfel, așa cum am povestit și în articolul despre Muzeul Tehnic Leonida din Parcul Carol, muzeele încep să devină o atracție și pentru noi, mai ales când e vorba de mijloace de transport.

Prima recomandare pentru această activitate e să nu aveți, voi părinții, așteptări prea mari pentru că s-ar putea să fiți foarte dezamăgiți. Muzeul și mai ales expoziția de afară nu sunt în cele mai bune condiții, ba chiar e posibil să vi se pară o adunătură gen ”cimitir de avioane date la fier vechi”. Pentru cei mai mici însă fiți siguri că toate pe care le vor vedea vor fi fascinante și fiți pregătiți pentru multe întrebări și explicații. Aici ar fi recomandarea nr. 2: nu există audio-ghid și singurele ajutoare sunt plachetele cu ce reprezintă obiectul în cauză, așa că ar fi bine să vă documentați un pic înainte despre istoria aviației, ce fac avioanele militare, pe unde lansează bombe/rachete, de ce avioanele de acrobații nu au pasageri și cine știe ce le-ar mai putea trece prin cap viitorilor aviatori și aviatoare.

Ce puteți vedea la Muzeul Aviației

Muzeul e împărțit în trei secțiuni:

  • Hangarul 1 prezintă istoria aeronauticii de la primele mijloace de zbor până în anul 1959. Sunt mai multe machete ale avioanelor realizate de Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă, avioane și stații de radiolocație din al doilea război mondial și de după, uniforme, documente din acea perioadă.
  • Hangarul 2 prezintă modele de avioane din anii 60-70, simulatoare de zbor, tehnică de radiolocație
  • Expoziția în aer liber e un talmeș-balmeș cu avioane militare, elicoptere, avioane de acrobație, tunuri anti-aeriene. Ar fi bine să mergeți după mai multe zile cu soare pentru că altfel o să înotați prin noroi și bălți, pavajul fiind limitat la aleea principală.

Muzeul_Aviatie_Bucuresti avioane acrobatiiNouă ne-a plăcut foarte mult și micul pasaj care face legătura între cele două hangare și care recrează o stradă din perioada interbelică cu elemente care fac bineînțeles legătură cu aviația (afișe, extrase din ziare, croitoria care făcea uniforme).

Ar fi fost ideal dacă aveam măcar un audio-ghid sau ecrane interactive ca la Muzeul Antipa pentru informații suplimentare despre exponate. Asigurați-vă că aveți telefonul încărcat și cu acces la internet pentru a apela la salvatorul Google. Am mai resimțit nevoia și unui mic magazin de suveniruri pentru că avem nevoie de avioane la colecție și cu siguranță Muzeul ar fi ieșit pe plus.

Cum ajungeți la Muzeul Aviației

Locația, strada Fabrica de Glucoză nr. 2-4, cu intrare din bulevardul Barbu Văcărescu, e destul de ușor accesibilă și cu mașina și cu transportul în comun. Noi am mers cu mașina și există o parcare improvizată înaintea intrării în curtea Muzeului, dacă aveți ca și mine acest stress al bucureșteanului care nu vrea să mai aibă mașina ridicată pentru parcare neregulamentară. Cu mijloacele de transport în comun cel mai bine veniți cu tramvaiul 5 care are stație chiar acolo ”Muzeul de Aviație”, dar se poate și cu metroul pe Magistrala 2 în direcția Pipera și coborâți la Aurel Vlaicu, doar că mai aveți de mers pe jos 10-15 min. Puteți să vă mai luați ca reper și cea mai înaltă clădire din Bucureși, Sky Tower, care e aproximativ vizavi de Muzeu.

 

Pentru detalii despre Muzeu și istoria acestuia, găsiți informații pe pagina Forțelor Aeriene Române sau pe pagina de Facebook. Impresii la fel de amestecate ca ale mele am mai citit la Mamă pentru Doi și pe amfostacolo.ro. Fiți convinși însă că pentru copii vor fi câteva ore fascinante, așa că nu lăsați dubiile unor adulți să vă influențeze programarea vizitei, mai ales că și resursele financiare implicate vor fi minime.

 

 

 

 

Pro sau contra: pe Valea Prahovei cu copiii mici?

Dacă tot afară e vreme numai bună pentru schi sau săniuș, am zis că merge să vă povestesc experiența noastră cu Valea Prahovei, această Vale a Plângerii și Tărâm al Făgăduinței în același timp. Noi ne încadrăm mai degrabă în categoria ”pro”, chiar dacă pot găsi suficiente argumente de ”contra”. Până la urmă însă contează ce e cel mai important pentru fiecare atunci când planifică o ieșire în afara orașului: cazare  bună, prețuri mici, locuri de joacă, durata drumului etc.

Unde pe Valea Prahovei?

De când s-a născut Alexandru cred că ajungem pe Valea Prahovei cam o dată la 3 luni. Am ajuns la concluzia că cea mai bună variantă este să avem cazare în Sinaia, atât din punct de vedere al duratei drumului și a aglomerației, cât și pentru că ai cele mai multe opțiuni de activități cu copiii. A fost și prima ieșire cu el în afara orașului acolo și poate de aceea avem și o legătură emoțională, nu doar argumente pragmatice. Dacă nu găsim cazare în Sinaia, mergem spre Bușteni – Poiana Țapului, tot în ideea să nu stăm prea mult blocați în trafic. În varianta asta cel mai mult am făcut în trafic 3 ore pentru că se formează un blocaj în zona Nistorești-Comarnic.

Centurile ocolitoare ale stațiunilor și o prezență mai mare a polițiștilor care să dirijeze ar face minuni pentru traficul pe Valea Prahovei. Am avut experiența săptămânii trecute, când ne-am hotărât vineri că vrem să plecăm, am găsit cazare doar în Poiana Brașov, am plecat la 16.30 din București și am ajuns la hotel la ora 21.00, cu 2 ore petrecute între Nistorești și Predeal. Din fericire am un copil obișnuit cu drumurile lungi cu mașina și care adoarme repede, așa că nu am avut momente de criză, doar a trebuit să dăm multe explicații despre de ce nu ne mișcăm, de ce sunt așa multe mașini, de ce nu e drumul mai mare, de ce nu sunt polițiști.

O variantă de încercat cred că e și cu trenul, dar nouă ne place să facem și mici excursii prin jur, iar mașina ne oferă libertatea de mișcare necesară.

Activități pentru copii de 2-5 ani pe Valea Prahovei

Nu cred că trebuie bifate neapărat activități speciale pentru copii atunci când mergeți pe Valea Prahovei, dar e important să petreceți cât mai mult timp în aer liber. Nouă ne place foarte mult parcul și locul de joacă din centrul stațiunii Sinaia: leagăne, tobogane, trambuline, mașinuțe, fântână arteziană, tiroliană pentru cei mai mari. De lângă parc se ia și trenulețul care face turul stațiunii. Durează cam jumătate de oră toată excursia, dar merge încercată o dată.

Bineînțeles când suntem în Sinaia cam de fiecare dată ajungem și la Castelul Peleș, deși până acum nu am intrat cu Alexandru la muzeu să îl și vizităm. Toată zona Castelului este însă potrivită pentru petrecut timpul cu copiii: alergat prin iarbă/zăpadă, pescuit cu bețe, adunat frunze, conuri, bețe.

Tot în Sinaia, atunci când vremea nu e favorabilă, puteți încerca o excursie și la Gara Sinaia, nu doar să așteptați trenurile și să admirați clădirea, ci și să vizitați expoziția de trenulețe. Noi am fost de 3 ori cred, așa că probabil nu vom mai ajunge prea curând, dar vă recomand să încercați pentru că, pe lângă admirat miniaturile, copiii se pot juca cu șine, cuburi, mașinuțe sau pot desena.

Mai puteți încerca telecabinele și telegondolele. Noi am avut doar experiența unei cozi de vreo 2 ore pentru urcat la Babele așa că ne-am cam lecuit de sportul acesta, mai ales că după ce am făcut și comparația cu mijloacele similare din Italia, mult mai noi și mai sigure.

De cele mai multe ori ajungem cel puțin câteva ore și în Brașov: ne plimbăm prin centrul vechi, urcăm un pic pe Tâmpa, găsim vreun loc de joacă. Încă nu am încercat Superland, deși weekendul trecut așa plănuiam, însă ne luptam și cu o răceală și am zis că mai putem aștepta.

Acum că e iarnă, sigur găsiți vreun derdeluș pentru dat cu sania, iar dacă vreți ceva mai organizat în Poiana Brașov noi am mers la parcul organizat acolo unde, contra sumei de acces poți alege dintr-o varietate de tipuri de sănii, plus că există și bandă pentru a urca dealul. Noi nu suntem schiori sau snowboarderi, dar am văzut că sunt mai multe oferte de școli și instructori. Parcă totuși dacă ne hotărâm în această direcție și cu Alexandru, cred că o să vreau să încerc o zonă cu mai multe avantaje (de preț, de facilități, de cazare).

Cazare și masă pe Valea Prahovei child-friendly

Conceptul de child-friendly nu e tocmai răspândit prin România, iar atunci când găsești ceva promovat cu această caracteristică așteaptă-te și la prețuri pe măsură. Așa că noi nu am căutat ceva care să aibă child-friendly pe frontispiciu, dar care să întrunească minime avantaje: poziționare Sinaia-Bușteni, reviewuri bune din punct de vedere curățenie și mâncare, mic dejun inclus și măcar un mic balcon ca să putem sta și noi părinții la un pahar de vorbă. Am stat de fiecare dată în alt loc pentru că nu prea suntem genul care să planificăm din timp, dar în general am găsit cazări unde am reveni și altă dată. În Sinaia ca raport preț-beneficii, cea mai bună variantă a fost Pensiunea Boema, din Cumpătu care are o curte mare, un fel de loc de joacă, chiar dacă nu foarte bine îngrijit și un personal foarte amabil. Tot în Sinaia ne-a plăcut foarte mult, mai ales micul dejun și locația centrală, Bistro-Pension La Teleferic. Din păcate însă camerele sunt extrem de mici, așa că merg mai degrabă atunci când și copiii sunt foarte mici. În prima excursie în trei am stat la Hotel Bastion, lângă Peleș, un hotel decent, cu prețuri rezonabile, dar aveți grijă să nu nimeriți nuntă în weekend. În Bușteni am avut două cazări foarte bune: Complex Cochet, care are și piscină interioară și un iaz cu păstrăvi și o mîncare delicioasă și Casa Freya, unde singurul reproș ar fi micul dejun destul de puțin variat. Am mai stat în Brașov la Hotel Gott, chiar în zona centrală, destul de scump și cu dificultăți în găsit loc de parcare, dar cu mâncare bună și camere confortabile. În Poiana Brașov am stat acum la Hotel Ruia, unde am avut noroc că ne-au făcut upgrade la apartament și care are potențial pe timpul verii datorită locului de joacă, dar din păcate se simte că e un loc unde ar fi nevoie de ceva investiții atât în infrastructură, cât și în instruit personalul.

Pentru mâncare, după ce am mers prima oară la Taverna Sârbului în Sinaia, Alexandru nu a mai vrut să încerce și altceva, așa că nu vă mai pot face alte recomandări. La Tavernă însă sigur găsiți locuri, fără rezervare, mâncarea e bună, personalul e simpatic și se poartă drăguț cu copiii fără a fi agasanți.

Dacă aveți și alte recomandări pentru Valea Prahovei chiar le aștept pentru că sigur ne vom întoarce curând. Deci, pro sau contra Valea Prahovei pentru copiii mici? La noi opțiunile sunt clare.

 

Idei pentru o vacanță cu copiii la Torino

Pentru noi Torino nu e neapărat o destinație de vacanță, e mai mult ca o a doua casă și mergem cam de două ori pe an acolo. De fiecare dată însă descopăr noi locuri și noi frumuseți ale unui oraș care, pe nedrept, nu prea e în topul destinațiilor turistice din Italia. Am pus mai jos câteva din lucrurile pe care le-am încercat noi la Torino cu copilul, dar lista poate fi completată sigur cu multe alte atracții din oraș și împrejurimi.

Muzeul Național al Cinematografiei – Mole Antonelliana

Dacă vedeți imagini din Torino, Mole nu are cum să lipsească. Cu cei 167 de metri înălțime și arhitectura spectaculoasă (inițial trebuia să fie o sinagogă), clădirea este un simbol al orașului. Ea găzduiește un Muzeu al Cinematografiei și puteți să vizitați expoziția, să vă inserați în cadre din Războiul Stelelor sau alte filme celebre. Cu un copil sub 3 ani s-ar putea ca asta să nu fie neapărat o activitate foarte captivantă și atunci vă puteți îndrepta spre cealaltă atracție: liftul panoramic care urcă prin cupolă și vă lasă în vârful clădirii să admirați orașul și munții Alpi. Biletul combinat pentru cele două atracții costă 14 euro/adult, iar doar pentru lift 7 euro/adult. Copiii peste 6 ani plătesc un bilet redus de 8 sau 5 euro. Clădirea e în zona centrală, ușor accesibilă. Nu mergeți în ziua de marți că e închis, iar în zilele de sărbătoare legală verificați în prealabil programul. Fiți pregătiți și spuneți-le și copiilor că e posibil să fie coadă pentru urcat cu liftul.

Mole Torino
În vârful Mole Antonelliana

Muzeul Automobilului

Dacă sunteți admiratori ai mașinilor italiene sau copiii știu pe de rost replicile din ”Mașini” nu veți da greș cu acest Muzeu. Noi am fost când Alexandru avea 2 ani și jumătate și nu s-a plictisit deloc, ba chiar nu voia să se lase dus. Au o colecție impresionantă de mașini, prezentări ale evoluțiilor tehnologice și diferite expoziții temporare. Costul unui bilet e 12 euro/adult și 8 euro pentru copii peste 6 ani. Se ajunge relativ ușor cu metroul până acolo, stația Lingotto și apoi încă puțin pe jos (10 minute maxim).

Catedrala Superga și trenul Sassi – Superga

Dacă veniți cu avionul până la Torino, veți vedea înainte de aterizare Catedrala situată pe un deal, cunoscută mai ales după tragedia aviatică din 1949 în care au murit 31 de jucători și oficiali ai echipei de fotbal AC Torino. Zidurile bisericii de care s-a lovit avionul sunt încă vizibile, nereconstruite. Superga însă poate fi o atracție foarte interesantă pentru copii, fără încărcătura emoțională negativă, dacă urcați până sus cu trenulețul. Biletele costă 6 euro, dus-întors, în zilele lucrătoare și 9 euro în weekend și în zilele de sărbătoare. Verificați înainte programul. Noi anul acesta am mers fără să ne informăm, am așteptat aproape o oră până la următorul trenuleț, iar sus am stat doar 5 minute pentru că nu aveam ce face încă o oră până la ultima plecare, fiind deja întuneric. Recomand mers mai degrabă vara, când chiar poți să vezi tot orașul de sus.

Tranvia_Sassi_Superga_Torino
În trenuleț spre Superga

Venaria Reale

Chiar dacă e în afara orașului, se ajunge mult prea ușor ca să nu faceți o vizită la una din reședințele regale ale familiei Savoia. Dacă aveți mașină închiriată de pe autostrada de centură aveți ieșire spre Venaria și indicatoare până la palat. Dacă vă bazați pe transportul public există un autobuz Venaria Express și trenuri regionale. Chiar dacă am fost de nenumărate ori acolo, nu am vizitat și interiorul castelului pentru că grădinile sunt fascinante, iar pentru copii va fi o încântare să se joace prin iarbă, labirinturi, să se stropească la fântâni sau să se urce în turn. Turul grădinilor se poate face și cu un trenuleț.

Parcurile din Torino

Noi am descoperit nenumărate parcuri, grădini și locuri de joacă prin oraș. Cel mai mare cred că e Parcul Valentino, unde găsiți și Castelul Valentino și Borgo medievale, o replică a castelelor medievale construit pentru expoziția internațională din 1884. Parcul e destul de aproape de gara și stația de metrou Porta Nuova, doar mergeți pe bulevardul Vittorio Emanuel până la râu.

E destul de aglomerat Parcul acesta așa că noi preferăm să mergem în altele mai puțin cunoscute. Cel mai mult ne place un mic părculeț construit în jurul Porta Palatina, cele mai bine păstrate ruine din perioada romană din nordul Italiei. Acolo ne ascundem după ziduri, prin șanțuri sau stăm la umbră pe bănci.

Parc Arheologic Porta Palatina

Un alt parc, oarecum ascuns, sunt Giardini Reale, în apropiere de Mole. E destul de mare și de obicei sunt copii care joacă fotbal pe acolo.

Mai sunt Giardini Sambuy lângă gara Porta Nuova, dar din păcate nu foarte bine îngrijite.

Locuri de joacă am găsit prin mai multe zone, deci sunt șanse în funcție de unde vă cazați să aveți în apropiere unul. Nu vă așteptați să fie foarte mari, de obicei au un tobogan, un leagăn, un balansoar.

Piețele din Torino

Sunt nenumărate piețe pietonale în Torino, unele foarte populare și aglomerate, unele ascunse printre străduțe. Cele mai cunoscute sunt:

  • Piazza Castello, unde se pot vedea Palazzo Reale și Palazzo Madama, două clădiri din perioada dinastiei de Savoia, acum muzee,
  • Piața San Carlo cu foarte multe cafenele și cu arcade sub care te poți adăposti de soare. Nu uitați să căutați sub arcade în pavaj simbolul taurului. Se spune că după ce ai călcat pe taur cu siguranță ai să revii la Torino, probabil așa se explică la noi. Tot aici sunt două fântâni, simbolizând cele două râuri care traversează orașul: Po și Dora.
  • Piața Vittorio Veneto, cu vedere spre râul Po, catedrala Gran Madre și Mânăstirea Capuccinilor și la fel cu multe cafenele și restaurante

Nouă ne mai plac piața Carlo Alberto, unde iarna e târg de Crăciun și patinoar, piața Statuto de unde se pornește spre via Garibaldi pentru cumpărături, piazza Solferino cu niște fântâni spectaculoase și piața Carignano, cu palatul omonim care găzduiește Muzeul Risorgimento (mișcarea de unificare a Italiei în secolul XIX).

Piazza Castello

Cumpărături la Torino

Probabil cu un copil nu o să vă stea gândul la cumpărături, dar măcar un pic de window shopping puteți face sau măcar să admirați clădirile și arcadele care definesc străzile centrale din Torino. Via Roma e cea mai cunoscută și face legătura între Piața Castello, Piața San Carlo și Porta Nuova. Aici găsiți majoritatea brandurilor de larg consum (Zara, H&M etc), dar și branduri de lux (Hermes, Louis Vuitton, Ferragamo etc). Între Piața Castello și Piața San Carlo strada e pietonală integral și deseori sunt diverși performeri.

Via Po merge de la Piața Castello până la Piața Vittorio Veneto și veți găsi magazine mai puțin cunoscute și multe baruri.

Via Garibaldi merge de la Piața Castello până aproape de Piața Statuto, dar eu vă recomand să vă rătăciți un pic și pe străduțele de lângă, mai ales dacă vreți o pizza al taglio foarte bună. Nu ratați pe niciuna din aceste străzi magazinele de pantofi, găsiți pentru toate buzunarele, iar copiii pot savura un gelato între timp.

În zilele ploioase puteți lua metroul până la stația Lingotto și să mergeți la mallul 8 Gallery, care pe lângă magazine, are și mai multe locuri de joacă.

Gările

Noi suntem pasionați de trenuri, așa că ajungem în gări chiar și fără a pleca spre o nouă destinație. Cele două gări mari din Torino sunt amândouă spectaculoase: Porta Nuova e o clădire din secolul XIX recent renovată și modernizată, pe când Porta Susa e acum o clădire integral nouă, cu trenurile în subteran. În ambele veți găsi trenurile de mare viteză, Freccia.

 

Mai sunt multe alte locuri de văzut în Torino cu siguranță, mai ales la capitolul muzee: Muzeul Egiptului, cu cea mai mare colecție de artefacte din acea perioadă, Muzeul Muntelui, Palazzo Madama. Pentru pasionații de fotbal avem stadionul delle Alpi, iar pentru gurmanzi sunt foarte multe tururi dedicate.

O excursie de câteva zile sunt sigură că v-ar deschide ochii spre un oraș fascinant, iar copiilor le vor rămâne amintiri frumoase. Dacă vreți să vă organizați vizita vă recomand și siteul oficial, unde găsiți mai multe informații despre obiective și tarife. Nu uitați să încercați gelato și ciocolata gianduia.

 

 

Daytrip la Milano cu copilul

În ultimii 10 ani cred că am ajuns în Milano cam tot o dată la doi ani, de cele mai multe ori în excursii scurte de o zi. De când s-a născut Alexandru am avut două tentative eșuate de a vizita orașul cu el, dar ori era prea cald, ori era el prea obosit, ori noi fără chef. Vacanța aceasta însă mi-a venit ideea să combinăm o excursie la Milano cu ce îl atrag cel mai mult pe Alexandru: trenurile (s-ar putea totuși să îl atragă mai mult avioanele…sau autobuzele…sau mașinile…sau excavatoarele…grea alegere). Am reușit să găsesc o super-ofertă la Frecciarossa, trenurile de mare viteză din Italia, și am petrecut câteva ore superbe la Milano, iar de atunci Alexandru tot vrea să îi mai povestim pas cu pas ziua aceea și vrea să planificăm următoarea vacanță acolo.

Obiective turistice atractive pentru copii la Milano

Când mergi la Milano, toată lumea îți recomandă două lucruri: să mergi să vezi Domul și să faci cumpărături. Din experiența noastră până acum, cea de-a doua recomandare e aproape imposibil de pus în practică alături de un copil, decât dacă e vorba cumva de cumpărături la magazinul Lego. Domul însă e o construcție impresionantă și chiar dacă un copil nu va sta să analizeze stilurile arhitectonice, merită un scurt popas cu câteva informații despre ce reprezintă clădirea și istoria ei. Se poate și vizita, se poate și urca pe acoperiș, cu liftul sau pe scări, însă ambele activități presupun ceva răbdare de stat la cozi. Noi nici nu am luat în considerare această opțiune, și pentru că bifasem asta când eram tineri, dar și pentru că mi se părea chinuitor pentru Alexandru. Noi am avut noroc și că lângă Dom mai era încă Piața de Crăciun, așa că am savurat un cannolo și o bucată de panettone în timp ce studiam diferitele statui și decorațiuni de pe clădire.

Milano_cannoloLângă Dom mai sunt alte două obiective foarte dragi turiștilor: Galeriile Vittorio Emanuele II și Teatrul Scala, de care însă copiii nu vor fi foarte impresionați.

De la Dom noi am luat metroul până la Castelul Sforzesco (stația de metrou Cairoli pe M1). Se poate ajunge relativ ușor și pe jos, dar cu un copil mic e chinuitor. Pentru noi a fost prima oară când am văzut Castelul mai îndeaproape și a fost cea mai plăcută surpriză a excursiei. Copiii vor fi încântați să alerge pe iarbă și pietre, să se ascundă pe la ziduri, să audă poveștile cu cavaleri, dar cred că punctul de atracție central va fi zona cu pisici. Cred că sunt cel puțin 20 de pisici, de diferite rase, aciuate lângă zidurile Castelului și se pare acceptate și de cei de acolo pentru că au coșulețe, castronele cu apă și sunt într-o zonă oarecum inaccesibilă turiștilor. Tot de interes în zona Castelul mai sunt fântâna arteziană din față, lacul artificial din curtea interioară și diferitele spectacole ale unor artiști ambulanți în zonă. Noi am nimerit un violonist, nu tocmai autentic și nu foarte virtuos, dar Alexandru a fost atât de încântat încât i-a oferit și câteva monezi.Milano_Castelo_Sforzesco

Dacă sunteți microbiști și copilul are și el ceva inițiere în ale fotbalului, mai puteți merge la Stadionul San Siro – eu visez la asta încă de când aveam breloc de chei cu Gullit și van Basten. Noi am avut o tentativă și am ajuns până acolo, însă nu ne informasem în prealabil că era zi de meci și deja era agitație și oricum nu puteam vedea nimic, așa că ne-am întors spre centru. E o linie de metrou construită special pentru stadion așa că se ajunge foarte ușor.

Indiferent dacă veniți sau nu cu trenul, merită să treceți pe la Milano Centrale, gara principală a orașului. Clădirea datează din anii 30, dar a fost recent modernizată și transformată într-un adevărat mall în subteran. Singurul mare dezavantaj, ca în majoritatea locurilor turistice din Milano, este aglomerația foarte mare. Și nici nu veți putea intra pe peron decât dacă aveți bilet.

Sfaturi utile pentru o călătorie reușită la Milano cu copilul

Să nu vă imaginați că excursia noastră a fost numai miere. Au existat și momente tensionate și tocmai de asta cred că va fi util și o listă cu idei care să vă facă viața mai ușoară:

  • Nu încercați să bifați prea multe obiective turistice într-o zi. Pentru noi Domul, Castelul și gara au fost suficiente. Stadionul era deja prea mult, Grădinile Indro Montanelli care mai erau pe listă le-am tăiat de când am ajuns la Castel, conștienți că nu mai avem nici timp nici energie
  • Fiți pregătiți și pregătiți și copilul pentru zone extrem de aglomerate. Am fost în diferite perioade la Milano și la Dom și gară e tot timpul greu să îți faci loc printre oameni
  • Luați bilete de transport public de o zi. Costă doar 4.5 euro de adult și puteți merge cu tramvai, autobuz, metrou. Rețeaua de metrou acoperă principalele obiective turistice, iar tramvaiele pentru noi au fost cea mai mare atracție. Au în circulație și tramvaie foarte vechi, dar și unele moderne, silențioase despre care Alexandru a concluzionat că ne-ar trebui și în București
  • Nu vă autoiluzionați că veți reuși să faceți cumpărături în capitala modei italiene. Dacă vreți totuși să vă clătiți măcar ochii vă recomand magazinul Rinascente de lângă Dom: 7 etaje cu toate brandurile pe care vi le puteți imagina, iar la ultimul etaj e o zonă de restaurante-cafenele și o terasă care dă spre Dom
  • Dacă planificați o vacanță de câteva zile la Milano și căutați inspirație, eu am găsit aceste două ghiduri utile: șase lucruri pe care să le faci în Milano cu copiii și activități pentru copii în Milano

 

 

 

Ce poți face în 4 zile la Londra cu copilul

Călătoria la Londra o planificăm de vreo 5 luni cel puțin, de când Alexandru a devenit fascinat de obiectivele din oraș și istoria lui, așa cum a văzut în câteva din cărțile noastre de la Usborne (Wind up bus cu celebrul double-decker londonez și Big picture book of long ago au avut fiecare etapele lor de obsesie, dar și un mic ghid cu stickere Things to spot). Așa că am căutat prima ocazie să îi îndeplinim dorința, chiar dacă noi aveam o strângere de inimă după toate știrile cu Londra.

Noi de 30 noiembrie – 1 decembrie am făcut în fiecare an o mini-vacanță, fiind și aniversarea consortului, însă ne limitam la Târgul de Crăciun de la Sibiu. După cozile în trafic până acolo din ultimii 2 ani am zis însă că gata, vreau o mini-vacanță cu avionul. Am ezitat o perioadă între Lisabona, Barcelona și Londra, dar prima a fost eliminată din cauza orarului de zbor neprietenos, la a doua consortul a intuit corect că referendumul pentru independență va crea dezordini și incertitudini, așa că s-au aliniat astrele pentru Londra, atât de dorită.

Transportul și cazarea la Londra

Din fericire Londra e unul din orașele foarte bine conectate aerian cu Bucureștiul așa că aveam de unde alege zboruri. Am ales British Airways pentru că avea programul de zbor optim (plecat pe 30 noiembrie dimineața: 08.00 și întors pe 3 decembrie seara: 17.45), pentru că aterizam pe Heathrow și aveam conexiunile cele mai bune de transport public și pentru că am vrut să mai variem serviciile față de companiile low-cost. Orarul a meritat într-adevăr pentru că am profitat practic de 4 zile în oraș, dar la dus plecatul așa de dimineață nu a însemnat și un somn de compensare în zbor așa cum speram eu. La nivel de servicii însă British Airways e în competiție strânsă cu Ryanair așa că nu vă așteptați nici măcar la apă inclusă în prețul biletului, iar cam orice din meniu e peste 2 lire (apă 1.8, ceai, cafea 2.3, sandwich 4.9). Pe noi cele 3 bilete ne-au costat 3300 lei luate în septembrie și pentru o perioadă destul de aglomerată, însă acum dacă vreți de exemplu să profitați de ziua liberă de 24 ianuarie găsiți zboruri de la 1100 lei pentru o familie de 3.

activitati in avion
Cam așa ne-am petrecut 3 ore în avion

Cazarea a fost marea provocare. Cred că am stat vreo două săptămâni să citesc reviewuri și să caut sfaturi – toate păreau ori prea scumpe, ori prea departe, ori cu camere prea mici, ori toate la un loc. Până la urmă ne-am decis aproape în ultimul moment pentru un Hilton care am crezut că are garanția brandului și care avea conexiuni bune de transport public. În niciun caz nu am luat în considerare opțiunea unei mașini de închiriat și bine am făcut pentru că transportul public e unul din marile atuuri ale Londrei, chiar și cu un copil mic după tine. Am stat la Hilton Olympia, în zona Kensington și ne-au costat 500 de euro 3 nopți pentru o cameră dublă. Hotelul are două mari avantaje: stația de autobuz lângă direct până în Trafalgar și micul dejun copios care nouă ne asigura provizii pentru aproape toată ziua.

Activități în Londra – ziua 1

În prima zi eram destul de epuizați după drumul cu avionul dis-de-dimineață, așa că am ieșit abia mai spre seară, mai ales că aveam rezervări la restaurant. Făcusem rezervare la Jamie’s Italian în Piccadilly Circus, fără prea mari așteptări că vom fi dați pe spate de mâncare sau că îl vom întâlni chiar pe Jamie. Experiența a fost una plăcută însă, mai ales din perspectiva lui Alexandru: a primit un meniu special pentru el, o punguță cu stickere, carte și creioane de colorat și a mâncat paste. A reușit să spargă un pahar, dar nimeni nu s-a uitat urât la el și nu l-a certat. Eu am fost încântată de niște paste ”rabbit casarecce”, de burrata din platoul de antipasti și de desertul ”baked vanilla cheesecake”. Și de vinul roșu care a acompaniat 🙂

Ne-am încheiat seara în Hyde Park la Winter Wonderland. Am stat mai întâi cam jumătate de oră la coadă pentru că erau controlate gențile, iar apoi am făcut slalom printre toate atracțiile pentru a ajunge să luăm o jucărie. Numai că jucăriile trebuiau câștigate așa că am pescuit cu mare îndemânare un Moș Crăciun și am câștigat un cățeluș de pluș. Tânjea și Alexandru (și eu) după acele jucării de pluș imense de 1 metru pe care le tot vedeam la alții, dar am zis că trebuie să ne antrenăm mai bine. Poate din cauza frigului, a oboselii, dar nu prea am înțeles de ce e așa lăudată această Piață de Crăciun. Erau foarte multe căsuțe cu decorațiuni, tiribombe pentru adulți mai degrabă, diferite întreceri de îndemânare cu premii în jucării sau ciocolată, mâncare destul de variată, dar parcă lipsea atmosfera aceea caldă de Crăciun.

Ziua a 2a la Londra

Bineînțeles pe lista de bifat la Londra, London Eye era la loc de cinste, așa că am pornit imediat după micul dejun. Am coborât la Westminster, am văzut și Big Ben-ul înconjurat de schele (4 ani durează reparațiile și abia au început anul acesta) și ne-am dus spre coada de bilete la roată. A durat foarte puțin așteptarea la coadă (nu știu dacă în weekend e mai aglomerat, noi eram vinerea), însă prețul e pe măsura celebrității obiectivului: 26 de lire de adult și 21 de lire pentru copil peste 3 ani și până în 15 ani. Experiența în sine e interesantă primele 10 minute și când ajungi cele 2-3 minute în vârf, însă durează 30 de minute cu totul și pentru un copil de 3 ani devine plictisitoare. Noroc cu ecranele interactive unde poți vedea obiectivele de jos și cu o hartă 360 pe care o luasem de la bilete.

Cea mai frumoasă parte a excursiei la Londra a fost însă când ne-am dat jos și am nimerit la Southbank Winter Market și al lor carusel. Ne-am dat de 2 ori și cred că am mai fi stat dacă nu se făcea vremea de întors la hotel pentru odihna de prânz. Chiar dacă nu am văzut piața de Crăciun seara cu luminițe, faptul că era un spațiu mai mic, caruselul vintage și muzica specifică ne-a făcut să simțim acel vibe de ”Sărbătorile vin” (poate era și influența roții care se cheamă Coca-cola London Eye).

Southbank CarouselSpre seară (se întuneca de pe la 4.30 deja), am ieșit spre Trafalgar Square unde nu era încă ridicat bradul de Crăciun și în Leicester Square unde ne așteptau magazinele Lego și M&M. Era și acolo Piață de Crăciun, dar nu am mai bifat-o dinăuntru, doar am ascultat muzica de acolo. De la magazinul Lego avem o minunată achiziție la care am muncit o noapte și o zi și pe care între timp pisica a dărâmat-o. Oricum magazinul e musai de bifat dacă mergeți cu copiii la Londra: au machete Big Ben și Underground uriașe. mese de asamblat lego de toate dimensiunile și seturi de cumpărat după buget.

london lego

Ziua a 3a și cea mai grea

După 2 zile în care somnul era doar la categoria ”atunci când cad din picioare”, în a treia zi eram toți destul de obosiți. Inițial eu planificasem muzee fără număr (Royal Airforce Museum, V&A Childhood Museum, Science Museum), mai ales că foarte multe din muzee în Londra sunt gratuite. Uitasem însă că nu bifasem Tower Bridge așa că am îndeplinit dorința și am mers să îl vedem. Speram să ajung și eu la Borough Market, dar deja distanța în combinație cu frigul nu lucrau în favoarea mea și am renunțat pe la jumătatea drumului. Și am reușit să intrăm în 2 magazine…pentru copii.

Tower Bridge

Spre seară am bifat și Covent Garden, unde am reușit să urc cele 153 de scări la metrou cu Alexandru în marsupiu. Recomandare: ascultați indicațiile din metrou care vă spun că acea stație e aglomerată seara și mai bine coborâți ori înainte ori după pentru că problema e că se urcă ori pe cele 153 de scări ori se stă la coadă la 4 lifturi parcă, insuficiente oricum. Era sâmbătă seară așa că în Londra începeau petrecerile, doar că noi am preferat căldura camerei de hotel (să vezi ce petreceri dăm și noi în vreo 15 ani).

Ultima zi la Londra

În ultima zi, chiar dacă aveam suficient timp până la mers la aeroport, nu am mai făcut mare lucru, doar am intrat în câteva magazine și am achiziționat al 3-lea autobuz londonez de jucărie.

Concluzii

  • Londra e genul de oraș captivant pentru adulți și copii deopotrivă. Dacă vă permite bugetul încercați să vă programați cel puțin 5-7 zile. Noi clar vom reveni
  • Alegeți un hotel cu bune conexiuni de transport public, chiar dacă e mai departe de centru.
  • Transportul public e foarte bine organizat și nu foarte scump. Noi am dat cam 40 de lei de adult pe zi, în condițiile în care aveam minim 2 autobuze și 2 metrouri. Merge să plătiți direct cu cardul contactless, nu vă trebuie Oyster card și nu sunt comisioane suplimentare (noi nu am avut deloc, dar puteți să verificați la bancă). Pe siteul oficial vă puteți uita pentru cele mai bune trasee, în funcție de mai multe filtre
  • Pentru călătoria de la/spre aeroport merge și cu un Uber, pe noi ne-a costat 31 de lire față de 24 lire cât era la trenul până la Paddington
  • Nu vă programați prea mult de vizitat fiecare zi. Un obiectiv major pe zi e suficient
  • Pentru copii până în 4 ani un sistem de purtare e mană cerească pentru plimbat. Cred că merge și un cărucior, dacă așa preferă copilul. Altfel și pentru copil din sistem va vedea mult mai bine toate obiectivele
  • E util să aveți un mini-ghid sau o aplicație pe telefon care să vă ajute să răspundeți la întrebările micilor călători

Parcul Carol și Muzeul Tehnic Leonida – weekend de toamnă în București

Weekendul trecut, inspirată de campania celor de la KinderTrips pentru călătorii urbane și de articolul lor despre Parcul Carol, am reușit să îl conving pe Alexandru să nu mai mergem în Parcul Kiseleff și să încercăm o destinație nouă.

Parcul Carol nu e tocmai în zona noastră, așa că am luat mașina, ne-am chinuit un pic să găsim parcare, dar dacă aveți răbdare și nu țineți morțiș să parcați în fața intrării principale, se găsesc locuri pe străzile din jur. Noi am parcat aproape de intrarea de lângă Monumentul Eroilor pe Dealul Filaret (mai țineați minte că în anii 2000 trebuia demolat pentru a construi acolo Catedrala Mântuirii Neamului?).

Parcul Carol 1

Ne-am distrat apoi coborând treptele cu tricicleta (ar fi putut totuși să facă și niște rampe de acces lângă scări că dacă ești cu un cărucior singura variantă e să ocolești pe alei). Parcul arăta superb weekendul trecut și chiar dacă mașinile în jur erau multe, nu era foarte aglomerat. Sunt câteva locuri de joacă pe la care am poposit, dar nu foarte mult că era un pic aglomerat pentru gusturile noastre.

Mi-am amintit însă că tot acolo în parc e și un muzeu, Muzeul Național Tehnic ”Dimitrie Leonida”.

Muzeul Tehnic LeonidaCea mai inspirată alegere pe care o puteam face. Am lăsat tricicleta la intrare și am achitat tariful pentru expoziția temporară și cea permanentă, 10 lei pentru adulți (copiii până la 5 ani au gratuit). Din păcate noi suntem o familie de umaniști, fără nicio aplecare spre tehnică așa că până la urmă am avut nevoie de ajutorul unei doamne ghid. Expoziția temporară era ”Edison Magicianul” despre invențiile lui Thomas Edison, însă pe noi cel mai mult ne-a atras cea permanentă: machete de locomotive electrice sau cu aburi care pot fi puse și în mișcare, automobile de la începutul secolului XX, inclusiv electrice și aerodinamice, hidro și termocentrale în miniatură, instalații de iluminat de la 1900 și multe altele. Părerea de rău a fost că după 1 noiembrie s-a închis expoziția în aer liber unde puteam vedea vagon de tramvai tras de cai. Dar vom reveni la primăvară când se redeschide. Am stat cam 2 ore cred și cu greu l-am convins pe Alexandru să plecăm mai ales că urma și ora de închidere (17.00 pe orarul de iarnă). Oricum era deja foarte obosit de toată aventura noastră urbană.Parcul Carol familie

Din păcate soarta Muzeului este incertă pentru că ține de Electrica și discuțiile de preluare de către Primăria București sunt încă sub semnul incertitudinii. Eu sper însă că se vor găsi soluții de administrare care să îl pună în valoare.

Am găsit și o prezentare pe Youtube ca să vă faceți o imagine despre cum e înăuntru și sper să vă motivez să îi treceți pragul. Acum că vremea afară nu mai îmbie la jucat afară, muzeele sunt o alternativă foarte bună pentru entertainmentul copiilor. Învățăm lucruri noi și sigur ieșim mai ieftin decât la mall.

 

 

 

 

Babywearing:oricând, oriunde, dar nu chiar pentru oricine

Săptămâna aceasta e International BabyWearing Week și m-am gândit că poate e util să prezint și experiența noastră, deși nu suntem tocmai un etalon. Pentru mine babywearing-ul a fost în primul rând o alegere de comoditate (să urc și să cobor cu căruciorul cu liftul, pe scări, să fac slalom printre mașini, gropi etc. mi se pare infinit mai dificil). Cu marsupiul puteam merge oricând, oriunde fără bătăi de cap, însă îmi dau seama că nu tuturor părinților și copiilor li se potrivește babywearing. Mie de exemplu nu mi s-ar fi potrivit wrap-ul care presupune o anumită migală și răbdare. Și la sling a durat ceva timp până m-am acomodat. Să le iau pe rând însă.

Soft Structured Carrier aka Marsupiu de la naștere

Am început cu o Boba de la PufuShop încă de când Alexandru avea 2 luni, folosind insertul pentru nou-născut. Știu că sunt dispute aici, dar eu am avut încredere în ce spuneau cei de la PufuShop despre produs și Alexandru nu a avut și nu are niciun fel de probleme.

IMG_20140724_181527.jpgAșa a stat și la botez (da, nu prea se asorta cu rochia mea neagră) și în prima vacanță în 3 la Sinaia, apoi prima oara la Târgul de Crăciun de la Sibiu sau în Italia.

IMG_20141129_130354

Sling pentru babywearing rapid și răcoros

Pentru vacanța de vară în care împlinea 1 an și multe kilograme, am început să caut alternative. Așa am ajuns la slingurile Mamagolo. Eram terifiată că nu voi ști să îl folosesc, m-am uitat la zeci de tutoriale și până la urmă am reușit. Tot mi-era teamă că o să cadă de acolo, dar el stătea destul de comod și era până la urmă mai ușor de fixat decât SSC-ul cu toate centurile. Iar vara un sling din in este perfect pentru a trece peste căldura extremă (da, știu că în poză slingul nu stă tocmai regulamentar).

sling

SSC pentru toddler

În toamna acea am zis să facem un upgrade și la sistem pentru că Boba deja îi făcea mici răni la picioare. Am luat acest Isara full-wrap conversion tot de la PufuShop, atrasă mai ales de verdele superb. Însă treptat Alexandru s-a hotărât că nu mai vrea în sistem, probabil pentru că nu avea suficientă libertate de mișcare și e mai bine în brațe (foooarte rar și pe jos, iar căruciorul a fost parte din viețile noastre sporadic doar în primul an). Nici nu prea am poze cu Isara, dovadă că nu prea l-am folosit foarte mult, deși eu încă suspin cât de frumos era.

Babywearing e o opțiune, nu o obligație
Măcar în această săptămână aș vrea să văd mame mai conciliante în ceea ce privește babywearingul. Da, unora dintre noi descoperirea lui a fost salvatoare și copiilor le-a plăcut în marsupiu, wrap, sling. La fel de mult își iubesc copiii și mamele care îi plimbă în cărucior sau care încearcă să îi convingă să meargă pe jos. Ba chiar și cele care îi poartă în sisteme neconforme își iubesc copiii, dar pur și simplu au nevoie de informații. Iar aceste informații trebuie transmise cu blândețe și echilibru, nu cu aroganță și superioritate.

Cărțile cu stickere – cea mai plăcută activitate în călătoriile cu copiii

Noi am descoperit cărțile cu stickere acum 2 ani, când am început să facem călătorii din ce în ce mai dese. Bun, la 1 an activitatea presupusă de o carte cu stickere o face mai ales părintele, însă copiii vor fi fascinați să asculte și să privească. Pentru cei care nu au văzut cum arată o astfel de carte, ea presupune că ai o pagină cu câteva imagini și indicații ce mai trebuie completat și, la mijlocul sau sfârșitul cărții, pagini cu stickere din care trebuie să le alegi pe cele potrivite pentru fiecare pagină.

Prima noastră carte de acest tip se chema chiar așa ”My First Sticker Book” și a avut suficiente pagini și stickere pentru câteva săptămâni-luni. Tematica este una variată la această carte: numere, litere, forme. Cred că e excelentă pentru a învăța primele cuvinte în engleză și a-l familiariza cu numerele și alfabetul. Exemplarul nostru a trecut prin multe călătorii așa că acum nu mai e tocmai întreg, mai e și colorat de micul artist care nu era satisfăcut de imaginile prezentate, iar uneori stickerele mai sunt și puse alandala. Oricum rolul cărților nu e să transforme copilul în micul Einstein, ci să vă ajute să petreceți timp plăcut împreună, iar dacă asta înseamnă și unele lucruri noi învățate asta e doar partea de bonus.

IMG_0266

Acum colecția noastră de cărți cu stickere e extrem de variată, de la cele tematice de Crăciun și Anul Nou, la cele istorice, cu elemente de geografie sau despre corpul omenesc. Pentru mersul cu avionul, mașina sau trenul cărțile acestea au avantajul că nu trebuie să ocupe mult loc în bagaje, sunt șanse mici să faceți haos în jur și garantează minute, poate chiar ore de concentrare pentru cel mic. Noi alegem din cele de la Usborne, dar e o ofertă destul de mare și de cărți în română cu abțibilduri (nu mai folosisem de câțiva ani cuvântul ăsta).

Cu mașina în Corfu – recomandări pentru familii cu copii

Una din cele mai relaxante activități pentru mine este să conduc mașina. Așa că majoritatea vacanțelor noastre implică ori mers cu mașina ori închiriat una. Anul acesta, după câteva zile de Anul Nou la Atena ni s-a deschis pofta de Grecia. Eram probabil printre puținii români care nu au fost niciodată în vacanța de vară în Grecia. Nu voiam însă să stăm tolăniți pe un șezlong (vorba vine, că nu cred că am mai prins juma de oră pe șezlong de acum vreo 4 ani și în orice configurație de vacanță asta nu s-ar fi întâmplat).

Așa că am studiat opțiunile de la plajă în Grecia cu mașina și posibilități de road trips aproape zilnice și am rămas pe Corfu despre care m-a convins cel mai mult ce am citit la Minicalatorii.ro. Am făcut rezervările la hotel de prin februarie, dar abia prin iunie am stabilit și traseul. Cum eram destul de stresată că va fi cea mai lungă călătorie cu mașina pentru Alexandru am zis să mergem pe o variantă cu 2 opriri intermediare, la Sofia și la Salonic. Nu a fost însă cea mai bună idee pentru că deja în a treia zi, cu traseul cel mai scurt de fapt, Alexandru nu mai avea deloc răbdare. Așa că la întoarcere am renunțat la Sofia și am mers direct Salonic-București, cam 10 ore cu plecat la 10 de acolo și mers destul de relaxat cu 3 opriri parcă. Cred că pentru copii ceva mai mari ar merge și drum direct cu plecat foarte de dimineața și ajuns seara în Corfu, cam 12 ore plus o oră cu ferry. Pentru mai multe detalii despre traseul cu mașina eu m-am documentat pe Grecia de Weekend

IMG_0066.JPGHotelul nostru avea o locație superbă, dar destul de challenging de ajuns, cu urcat și coborât un munte pe un drum din acela unde nu prea încap 2 mașini. Needless to say ca îl făceam de două ori în fiecare zi. Am stat la Glyfada Beach Hotel, plaja era chiar în față, nu foarte aglomerată, adică găseam cam oricând șezlong, iar apa perfectă pentru copii mici. La început când intrai în apă era o porțiune cu pietre mari, dar apoi zonă doar cu cel mai fin nisip și apă limpede în care vedeai peștii. Prețurile rezonabile pe plajă: 2 șezlonguri și o umbrelă erau 8 euro, iar după 6 seara gratuite și se putea sta foarte bine până pe la 8-9. Lângă plajă era un restaurant unde noi am luat de câteva ori cina, dar destul de scump comparat de exemplu cu Sidari sau Corfu Town unde am mai mâncat. Priveliștea era incomparabilă ce e drept. Hotelul nu e unul luxos, însă am apreciat curățenia, camera destul de mare și balconul cu priveliștea sa. O mare problemă era la micul dejun unde dacă voiai să stai pe terasă trebuia să împarți mâncarea, foarte bună de altfel, cu albine/viespi.

IMG_0074Cum spuneam, am căutat o locație care să permită road trips și după plaja de dimineață la prânz plecam cu mașina, asta fiind și singura modalitate în care Alexandru doarme de prânz când e doar cu noi (promit să detaliez cândva problema asta că poate găsesc vreo soluție miraculoasă). Nu am bifat tot ce era de văzut în Corfu și de aceea probabil o să reluăm vacanța asta anii viitori, însă ne-au plăcut foarte mult și Sidari și Corfu Town.

Sidari e un fel de Vama Veche, adică un sat transformat în stațiune, cu plajă cu nisip și la fel apă nu foarte adâncă. Multe restaurante pe plajă, o stradă principală și mai aglomerat decât unde stăteam noi la Glyfada. Drumul spre și de la Sidari a fost absolut încântător cu mers prin sate tradiționale, drumuri puțin spre deloc amenajate și uneori atât de înguste încât am tras de oglinda din dreapta ca să nu rămân fără ea (mașina fiind un Fiat, nu vă gândiți la vreun monstru 4×4).

În Corfu Town am revenit în mai multe zile și pentru străduțele sale, fortărețe și Esplanadă, dar mai ales pentru locurile de joacă. E unul care tocmai fusese amenajat sau renovat chiar în parcarea din port unde ne chinuiam noi să găsim loc de fiecare dată fără să riscăm să ne luăm amendă și încă unul lângă Old Fortress.

Au fost și destule momente în vacanță în care am avut nervii întinși la maxim, dar am ajuns la concluzia că cel mai important pentru a evita tantrumurile este să îi dai cât mai multă libertate, să renunți la diferite pretenții de genul acum mergem să vizităm acea minunată clădire din secolul XVII, nu te murdări de nisip, nu mai continua să pui apă într-o găletușă care e deja plină șamd. Iar pentru călătoriile cu mașina recomand trasee de maxim 2 zile și multe cărți cu activități pentru pasagerii din spate. Și un soundtrack pe măsură bineînțeles.

La festivaluri și concerte cu copii mici după tine

Suntem o familie căreia îi place să asculte muzica: rock, alternativ, jazz. Evident că am încercat să transmitem și către cel mic pasiunea noastră așa că încă din sala de nașteri a putut asculta Arctic Monkeys, Muse, Depeche Mode și ce mai era prin telefonul meu la momentul respectiv. Pe la 1 an și un pic am îndrăznit să îl luăm la primele concerte, la Summer Well. Am mers cu el doar în prima zi că era un program mai light, iar pentru a doua zi la Kasabian am zis că mai bine îl lăsăm cu bona. Nu țin minte ceva evenimente în prima zi cu el, știu sigur că a adormit în marsupiu.

Anul acesta am prins curaj așa că am planificat și bifat mai multe concerte și pot să fac niște recomandări dacă vă place să mergeți la astfel de evenimente și nu vreți/nu puteți să îi lăsați pe cei mici acasă:

  1. Explicați-i cu câteva zile înainte cel puțin tot ce urmează să se întâmple: program, acces, control de securitate, ce ai voie ce nu
  2. Contează enorm locația, să aveți și alte variante în afară de stat în fața scenei și ascultat muzică pentru că un copil la vârsta asta nu are răbdare pentru așa ceva, chiar dacă îi place muzica. Nu aș recomanda mersul la concerte în săli închise și nici pe stadioane nu prea cred
  3. Luați cu voi variante de activități: cărți de citit, colorat, lipit stickere, mașinuța preferată
  4. Dozați-vă așteptările. Nu va fi un concert la care să poți să faci pogo, nu vei putea bea alcool ca în tinerețe
  5. Enjoy. Încercați să vă stresați cât mai puțin, lăsați-i și copilului libertate

Ce am bifat noi anul acesa:

În primul rând am avut bilete la Radiohead la Monza. Voiam mult să vedem Radiohead așa că anul trecut când au anunțat turneul am stat să analizăm ce variantă e cea mai bună. Am ales concertul de la Monza din două motive principale: conexiuni bune de avion și locație în aer liber, gen parc, unde puteam găsi pentru el și alte atracții. Am avut niște atacuri de panică masive înainte de concert pentru că luasem bilete spre Bergamo la o oră foarte matinală (am ajuns în aeroport pe la 7 dimineața) și trebuia să îi menținem buna dispoziție până la concertul care începea pe la 9 seara, în aceeași zi. Mai mult, cu câteva săptămâni înainte fusese atentatul de la Manchester așa că erau măsuri de securitate sporite și cozile pe măsură. Peste toate astea, la Monza era un val de căldură cu temperaturi în jur de 35 de grade. Cum a fost? Unul din cele mai bune concerte pe care le-am ascultat, locația era într-adevăr foarte potrivită: un parc imens, lângă autodrom, dar nu cu foarte multă umbră în zona de concerte. Aveau în schimb un loc de joacă pentru copii cu 2 trambuline în care a stat câteva ore, mai ales că nu era foarte solicitat, nefiind foarte mulți copii prezenți. După ce am aterizat, am luat mașina închiriată și el a dormit somnul de prânz așa. Apoi ne-am cazat la hotel (aici nu am fost foarte inspirați, dar nu ne panicăm doar din atât), am mers și am mâncat în oraș și apoi ne-am prezentat docili la Monza de la ora 16 că așa fusesem anunțați. Am lăsat mașina într-o parcare plătită și apoi am luat autobuzul până la zona de concert. Cred că am stat cel puțin o oră la coada de security pe o căldură infernală, am avut un mic tantrum când o doamnă simpatică de la security a încercat să îi ia în glumă micul autobuz pe care îl aveam în geantă, dar apoi ne-am plimbat pe acolo, a stat la locul de joacă, a mâncat haribo oferit de promoterite, a stat la coadă pentru mâncare (aici era destul de slabă organizarea și erau cozi imense la orice), a colorat, lipit stickere, am citit. Când a început Radiohead a stat și a ascultat câteva melodii, apoi a vrut să mergem mai în spate că era muzica foarte tare (sonorizare excelentă), ne-am așezat pe jos și a adormit pe mine. Data viitoare aș fi mai precaută cu ora de la care mergem pentru că se putea intra și după ora anunțată și nici nu am fi stat în căldura aia atâta timp.

Am revenit și la Summer Well pentru Interpol și Editors. Am ajuns în jur de 7-8 în fiecare seară pentru că nu prea ne tenta restul line-up-ului. Am pus pătura, ne-am dat pe toboganul improvizat pe instalația cu ”HOT”, am mâncat pizza, am citit și lipit stickere. Am avut iarăși o experiență cu un tantrum pe motivul ”vreau apă cu pai”-”ai văzut că l-am întrebat și pe domnul de la bar și nu aveau”. Mi-a dat peste ochelari de aproape mi-au căzut și într-un final s-a calmat mergând cu tatăl să ia un suc cu pai de la alt bar. Cred că am oferit un spectacol interesant pentru cei din jur, el țipând că vrea pai și încercând să lovească/muște, eu încercând să rămân calmă și să îl liniștesc. In the end, în fiecare seară a adormit pe muzică în jur de ora 23.30, citind dintr-o carte cu stickere despre fotbal.

credit foto: arhiva personală, Summer Well Festival

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑