Poți fi cool pe Instagram dacă ai peste 30 de ani și copii?

Am descoperit Instagram acum un an și ceva și l-am privit mai tot timpul ca locul unde mă duc să îmi mai clătesc ochii: haine, bijuterii, fete frumoase, plaje. Așa că activitatea mea acolo se limitează la câteva tentative de poze artsy și multe inimioare date pozelor care mă încântă. Cumva mi se părea că stric media de vârstă a utilizatorului de Instagram sau că pozele mele la joacă în parc nu prea merg lângă diva care se bronzează la plajă. Plus că sunt un anti-talent total la selfieuri, iar asta chiar nu e cool pe Instagram. (cred că și cool e un termen antic pentru generația social media)

Ediția a X-a a Digital Parents Talks a vrut însă să ne arate cum și părinții pot să utilizeze Instagram-ul fără a părea depășiti de situație, fără a fi banali și plictisitori. Robert Diaconeasa aka DaddyCool, fotograful Mihai Răitaru și Alina Răchieru Ilie, fondatoarea brandului de cămăși Pineberry ne-au explicat și arătat ce ar trebui să facem ca să avem conturi de succes pe Insta.

Așa cum anticipasem, e destul de greu să concurezi pe Instagram dacă nu activezi pe nișa fashion/beauty. Pozele tale nu vor avea succes pe Instagram dacă sunt doar niște banale poze cu copilul, chiar dacă ție ți se pare că face un lucru extraordinar. Îți trebuie filtre, aplicații de editat poze, un anumit simț artistic, încadrarea subiectului în  poză. Uitați-vă un pic pe pozele acestor părinți de pe Instagram și comparați cu pozele voastre din telefon, ca să realizați mai bine diferența.

Pare destul de complicat deja, nu? Ei, partea cea mai complicată abia acum urmează: hashtagurile. Ca poza ta să fie găsită pe Instagram trebuie să aibă combinația de ”#”potrivită. Poți folosi până la 30 de hashtaguri potrivite și trebuie să le găsești pe cele care au numărul potrivit de utilizatori, preferabil între 80.000 și 500.000. Recomandate sunt cele care au sub 50.000 de utilizări, pentru că îți cresc șansele ca poza ta să fie printre primele rezultate pe un anumit hashtag. ”Parenting” de exemplu are aproape 4 milioane de postări, deci nu e tocmai descrierea potrivită dacă vrei să  atragi likeuri, poate combinată cu ceva mai de nișă.

Iar asta e altă regulă importantă pentru Instagram: trebuie să îți alegi o nișă pe care să activezi, să ai un cont care să te reprezinte, să fie autentic, dar să ai o unitate pe profil, ceva care să îl definească vizual: un filtru anume pentru poze, o tematică specifică, un unghi al fotografiilor, o combinație a imaginilor.

Eu încă nu m-am hotărât cum va evolua profilul meu de Instagram, deocamdată doar am updatat un pic descrierea. Știu mai multe acum despre Instagram, cum poți posta pe această rețea de socializare fără a fi banal, cum poți avea mai mulți followers, cum să îți definești profilul, dar nu sunt convinsă că mi se potrivește.

Alexa Stănescu are o relatare foarte detaliată a tuturor punctelor atinse în cadrul discuțiilor, Laura Bucur explică și cum te poți încurca în Insta, iar Cristina Călin sintetizează cele mai importante sfaturi pentru un cont de succes în rețeaua vizuală. Au fost 50 de bloggeri la eveniment și voi mai actualiza lista celor care au scris despre ”How to Instagram”

Mulțumiri încă o dată celor de la Parenting PR care au organizat evenimentul, sponsorului LIDL, care și-a lansat gama de produse pentru bebeluși și partenerilor Pineberry și DGASPC sector 6.

 

 

Idei pentru o vacanță cu copiii la Torino

Pentru noi Torino nu e neapărat o destinație de vacanță, e mai mult ca o a doua casă și mergem cam de două ori pe an acolo. De fiecare dată însă descopăr noi locuri și noi frumuseți ale unui oraș care, pe nedrept, nu prea e în topul destinațiilor turistice din Italia. Am pus mai jos câteva din lucrurile pe care le-am încercat noi la Torino cu copilul, dar lista poate fi completată sigur cu multe alte atracții din oraș și împrejurimi.

Muzeul Național al Cinematografiei – Mole Antonelliana

Dacă vedeți imagini din Torino, Mole nu are cum să lipsească. Cu cei 167 de metri înălțime și arhitectura spectaculoasă (inițial trebuia să fie o sinagogă), clădirea este un simbol al orașului. Ea găzduiește un Muzeu al Cinematografiei și puteți să vizitați expoziția, să vă inserați în cadre din Războiul Stelelor sau alte filme celebre. Cu un copil sub 3 ani s-ar putea ca asta să nu fie neapărat o activitate foarte captivantă și atunci vă puteți îndrepta spre cealaltă atracție: liftul panoramic care urcă prin cupolă și vă lasă în vârful clădirii să admirați orașul și munții Alpi. Biletul combinat pentru cele două atracții costă 14 euro/adult, iar doar pentru lift 7 euro/adult. Copiii peste 6 ani plătesc un bilet redus de 8 sau 5 euro. Clădirea e în zona centrală, ușor accesibilă. Nu mergeți în ziua de marți că e închis, iar în zilele de sărbătoare legală verificați în prealabil programul. Fiți pregătiți și spuneți-le și copiilor că e posibil să fie coadă pentru urcat cu liftul.

Mole Torino
În vârful Mole Antonelliana

Muzeul Automobilului

Dacă sunteți admiratori ai mașinilor italiene sau copiii știu pe de rost replicile din ”Mașini” nu veți da greș cu acest Muzeu. Noi am fost când Alexandru avea 2 ani și jumătate și nu s-a plictisit deloc, ba chiar nu voia să se lase dus. Au o colecție impresionantă de mașini, prezentări ale evoluțiilor tehnologice și diferite expoziții temporare. Costul unui bilet e 12 euro/adult și 8 euro pentru copii peste 6 ani. Se ajunge relativ ușor cu metroul până acolo, stația Lingotto și apoi încă puțin pe jos (10 minute maxim).

Catedrala Superga și trenul Sassi – Superga

Dacă veniți cu avionul până la Torino, veți vedea înainte de aterizare Catedrala situată pe un deal, cunoscută mai ales după tragedia aviatică din 1949 în care au murit 31 de jucători și oficiali ai echipei de fotbal AC Torino. Zidurile bisericii de care s-a lovit avionul sunt încă vizibile, nereconstruite. Superga însă poate fi o atracție foarte interesantă pentru copii, fără încărcătura emoțională negativă, dacă urcați până sus cu trenulețul. Biletele costă 6 euro, dus-întors, în zilele lucrătoare și 9 euro în weekend și în zilele de sărbătoare. Verificați înainte programul. Noi anul acesta am mers fără să ne informăm, am așteptat aproape o oră până la următorul trenuleț, iar sus am stat doar 5 minute pentru că nu aveam ce face încă o oră până la ultima plecare, fiind deja întuneric. Recomand mers mai degrabă vara, când chiar poți să vezi tot orașul de sus.

Tranvia_Sassi_Superga_Torino
În trenuleț spre Superga

Venaria Reale

Chiar dacă e în afara orașului, se ajunge mult prea ușor ca să nu faceți o vizită la una din reședințele regale ale familiei Savoia. Dacă aveți mașină închiriată de pe autostrada de centură aveți ieșire spre Venaria și indicatoare până la palat. Dacă vă bazați pe transportul public există un autobuz Venaria Express și trenuri regionale. Chiar dacă am fost de nenumărate ori acolo, nu am vizitat și interiorul castelului pentru că grădinile sunt fascinante, iar pentru copii va fi o încântare să se joace prin iarbă, labirinturi, să se stropească la fântâni sau să se urce în turn. Turul grădinilor se poate face și cu un trenuleț.

Parcurile din Torino

Noi am descoperit nenumărate parcuri, grădini și locuri de joacă prin oraș. Cel mai mare cred că e Parcul Valentino, unde găsiți și Castelul Valentino și Borgo medievale, o replică a castelelor medievale construit pentru expoziția internațională din 1884. Parcul e destul de aproape de gara și stația de metrou Porta Nuova, doar mergeți pe bulevardul Vittorio Emanuel până la râu.

E destul de aglomerat Parcul acesta așa că noi preferăm să mergem în altele mai puțin cunoscute. Cel mai mult ne place un mic părculeț construit în jurul Porta Palatina, cele mai bine păstrate ruine din perioada romană din nordul Italiei. Acolo ne ascundem după ziduri, prin șanțuri sau stăm la umbră pe bănci.

Parc Arheologic Porta Palatina

Un alt parc, oarecum ascuns, sunt Giardini Reale, în apropiere de Mole. E destul de mare și de obicei sunt copii care joacă fotbal pe acolo.

Mai sunt Giardini Sambuy lângă gara Porta Nuova, dar din păcate nu foarte bine îngrijite.

Locuri de joacă am găsit prin mai multe zone, deci sunt șanse în funcție de unde vă cazați să aveți în apropiere unul. Nu vă așteptați să fie foarte mari, de obicei au un tobogan, un leagăn, un balansoar.

Piețele din Torino

Sunt nenumărate piețe pietonale în Torino, unele foarte populare și aglomerate, unele ascunse printre străduțe. Cele mai cunoscute sunt:

  • Piazza Castello, unde se pot vedea Palazzo Reale și Palazzo Madama, două clădiri din perioada dinastiei de Savoia, acum muzee,
  • Piața San Carlo cu foarte multe cafenele și cu arcade sub care te poți adăposti de soare. Nu uitați să căutați sub arcade în pavaj simbolul taurului. Se spune că după ce ai călcat pe taur cu siguranță ai să revii la Torino, probabil așa se explică la noi. Tot aici sunt două fântâni, simbolizând cele două râuri care traversează orașul: Po și Dora.
  • Piața Vittorio Veneto, cu vedere spre râul Po, catedrala Gran Madre și Mânăstirea Capuccinilor și la fel cu multe cafenele și restaurante

Nouă ne mai plac piața Carlo Alberto, unde iarna e târg de Crăciun și patinoar, piața Statuto de unde se pornește spre via Garibaldi pentru cumpărături, piazza Solferino cu niște fântâni spectaculoase și piața Carignano, cu palatul omonim care găzduiește Muzeul Risorgimento (mișcarea de unificare a Italiei în secolul XIX).

Piazza Castello

Cumpărături la Torino

Probabil cu un copil nu o să vă stea gândul la cumpărături, dar măcar un pic de window shopping puteți face sau măcar să admirați clădirile și arcadele care definesc străzile centrale din Torino. Via Roma e cea mai cunoscută și face legătura între Piața Castello, Piața San Carlo și Porta Nuova. Aici găsiți majoritatea brandurilor de larg consum (Zara, H&M etc), dar și branduri de lux (Hermes, Louis Vuitton, Ferragamo etc). Între Piața Castello și Piața San Carlo strada e pietonală integral și deseori sunt diverși performeri.

Via Po merge de la Piața Castello până la Piața Vittorio Veneto și veți găsi magazine mai puțin cunoscute și multe baruri.

Via Garibaldi merge de la Piața Castello până aproape de Piața Statuto, dar eu vă recomand să vă rătăciți un pic și pe străduțele de lângă, mai ales dacă vreți o pizza al taglio foarte bună. Nu ratați pe niciuna din aceste străzi magazinele de pantofi, găsiți pentru toate buzunarele, iar copiii pot savura un gelato între timp.

În zilele ploioase puteți lua metroul până la stația Lingotto și să mergeți la mallul 8 Gallery, care pe lângă magazine, are și mai multe locuri de joacă.

Gările

Noi suntem pasionați de trenuri, așa că ajungem în gări chiar și fără a pleca spre o nouă destinație. Cele două gări mari din Torino sunt amândouă spectaculoase: Porta Nuova e o clădire din secolul XIX recent renovată și modernizată, pe când Porta Susa e acum o clădire integral nouă, cu trenurile în subteran. În ambele veți găsi trenurile de mare viteză, Freccia.

 

Mai sunt multe alte locuri de văzut în Torino cu siguranță, mai ales la capitolul muzee: Muzeul Egiptului, cu cea mai mare colecție de artefacte din acea perioadă, Muzeul Muntelui, Palazzo Madama. Pentru pasionații de fotbal avem stadionul delle Alpi, iar pentru gurmanzi sunt foarte multe tururi dedicate.

O excursie de câteva zile sunt sigură că v-ar deschide ochii spre un oraș fascinant, iar copiilor le vor rămâne amintiri frumoase. Dacă vreți să vă organizați vizita vă recomand și siteul oficial, unde găsiți mai multe informații despre obiective și tarife. Nu uitați să încercați gelato și ciocolata gianduia.

 

 

Alternativă pentru desenele animate de la televizor

Pentru noi desenele animate la televizor nu sunt o sperietoare, dar avem niște limite foarte clare, înțelese și acceptate fără certuri sau crize. Cu toate acestea, am deseori îndoieli și vinovății că poate totuși e prea mult ”screen-time”, așa că încerc, de câte ori pot, să îl distrag spre alte activități. Una din cele mai ușor de implementat alternative la serialele de desene animate de la televizor sunt cărțile cu aceleași personaje. Cei de la Disney au, în colaborare cu Editura Litera, o colecție întreagă de astfel de cărți, pentru toate categoriile de vârstă.

Noi avem până acum în bibliotecă, trei astfel de cărți: Cars 2 în engleză, Aventurile lui Rapunzel și Prietenii cățeluși. Aventurile lui Bingo și Rolly. Cea cu Rapunzel e o carte de activități, o avem de câteva luni și deja e tocită de câte ori am răspuns la quizzuri, completat cuvintele lipsă, trasat drumul prin labirint etc. Aceasta e însă un tip de carte după desenul animat dependentă și de vizionarea filmului (doar citit basmul nu prea ajută pentru că sunt câteva diferențe, iar cartea de față respectă linia narativă a filmului). Noi am văzut împreună filmul de câteva ori (da, am un băiat care se uită la filme cu prințese, nu doar la ”Mașini”) și cartea a avut apoi un mare succes, mai ales în timpul călătoriilor. E bună însă și pentru citit seara înainte de somn datorită rezumatului poveștii de la început, unde trebuie doar să completezi cuvintele lipsă din frază, pe baza opțiunilor date. Pentru copii de 3-6 ani cred că e o carte care își merită banii pentru că poate fi utilizată o perioadă mai îndelungată și cu varii beneficii: de la banalul, dar atât de dificilul, adormit, până la dezvoltat vocabularul și vorbirea sau încurajat exprimările artistice.

”Prietenii cățeluși” este însă o carte care poate fi citită independent de serialul omonim. Cartea include patru povești și, din ce ne-am dat seama, ele se regăsesc ca episoade, însă  noi nu urmărim cu regularitate serialul așa că nu suntem foarte siguri. Cum Alexandru este într-o etapă în care adoră orice fel de câini și cățeluși și era vag familiarizat cu personajele, și-a ales singur cartea aceasta. Eu nu prea am fost încântată la casă când am plătit, 50 lei e destul de mult pentru o carte de povești de dimeniuni medii, însă atât timp cât el era entuziasmat și a vrut să audă de câteva ori poveștile zic că a meritat investiția. În plus, în ziua respectivă a fost atât de captivat de carte, încât am sărit și peste programul de seară cu desene la televizor.

Dacă vă simțiți, ca și mine, deseori vinovați că există riscul unei dependențe de televizor a copiilor, încercați să le oferiți și această variantă a cărților cu eroii lor preferați din desene animate. Sunt un pic mai scumpe decât celelalte tipuri de cărți de pe piață, dar sunt tipărite la o calitate foarte bună și au un potențial mai mare de a rămâne în atenția copiilor o lungă perioadă.

credit foto: Editura Litera

Desene animate „fasciste” sau când adulții uită să fie copii

Săptămânile trecute am dat peste un articol despre două din serialele de desene animate care îi plac cel mai mult și lui Alexandru, care mi-a deschis ochii către o întreagă dezbatere, foarte amănunțit argumentată, despre cum ”Thomas” și ”Patrula cățelușilor” sunt ”fasciste, imperialiste, sexiste”.

Noi ne uităm împreună la desene animate și, pe lângă că îi plac lui, și eu devin captivată de anumite episoade (cam greu ce e drept când vezi același episod a cincea oară). Așa că am stat să citesc ce au găsit toți acești oameni de criticat la Thomas și cățeluși. E adevărat și pe mine mă cam enervează că Skye e singura membră de sex feminin a Patrulei cățelușilor (mai e Everest în unele episoade, dar nu o să vă obosesc acum cu toată distribuția), iar doamna primar și Katie intră mai degrabă la categoria personaje feminine făcute doar pentru a confirma stereotipurile negative. Dar, și în viața de zi cu zi copiii noștri sunt asaltați de sexism (colegele de la grădiniță au primit bucătării de jucărie, iar băieții table de scris!) și ține de noi să nu îi lăsăm influențați. Pe Thomas nu l-am urmărit cu regularitate, mai degrabă suntem atrași de diferitele produse produse sub marca aceasta, având în vedere obsesia pentru trenuri, așa că nu pot comenta prea mult.

Așadar, care sunt capetele de acuzare împotriva acestor două seriale:

  • trenurile și cățelușii sunt conduși de personaje autoritare: Sir Topham Hatt și Ryder
  • nu există suficiente personaje feminine ori acestea au un rol decorativ
  • în Thomas mai ales este cultivată o cultură a represiunilor și pedepselor pentru cei care nu respectă comenzile

Când le pui așa bineînțeles că totul sună înfiorător. Iar articolele pe care le-am citit, din publicații prestigioase, nu simple forumuri, vin cu foarte multe exemple care să le susțină (un tren care este obligat să își întrerupă vopsitul și e trimis, vopsit roz, după nepoata lui Sir Hatt și toate trenurile îi iau în derâdere, doamna primar care își neglijează îndatoririle pentru a avea grijă de găinușa de poșetă și care cheamă Patrula pentru urgențele declanșate de ea etc). Dincolo însă de aceste exemple, veridice fără îndoială, întrebarea care se pune e dacă totuși aceste desene vor avea un impact negativ asupra educației copiilor noștri. Vor ajunge ei ca niște trenuri/cățeluși supuși, ascultând ordinele, fără a-și dezvolta propria personalitate sau vor fi niște lideri autoritari, nemiloși ca Sir Hatt, doar pentru că au fost fani ai Patrulei Cățelușilor și ai trenului Thomas în copilărie?

Cei de la CNN au luat pentru articolul lor opinia lui Tovah Klein, director al Barnard College Center for Toddler Developmentși autor al cărții „How Toddlers Thrive.”

„Children know there are a lot of scary things in the world, that there are a lot of bad things that can happen, and these shows make them feel like they could be part of fixing it,” Klein said. „But they know at some level that they can’t take care of things solely on their own, and being part of a team makes them feel safe.”

Cel mai mult am rezonat însă cu părerea Yaldei T. Uhls, cercetătoare la Universitatea din Los Angeles, citată în același articol:

Parents concerned with the unsavory elements in shows like „Thomas” and „Paw Patrol” should talk to their children about them, but „don’t overthink it,”

Don’t overthink it, dragi părinți! Dar fiți atenți la ce se uită copiii voștri la televizor, pe laptop sau telefon și oferiți-le explicațiile necesare și exemple din realitate pentru a le putea inocula valorile și principiile corecte.

Dacă vreți să vă documentați, aveți mai jos linkurile la articolele relevante găsite de mine: the New Yorker despre distopia totalitară din Thomas, Slate despre societatea imperialistă de pe insula Sodor, Guardian despre Thomas care ar trebui interzis, Guardian despre Patrula Cățelușilor. Chiar sunt curioasă dacă mai găsesc alți părinți îngrijorați despre mesajul pe care îl transmit aceste desene animate.

 

 

Daytrip la Milano cu copilul

În ultimii 10 ani cred că am ajuns în Milano cam tot o dată la doi ani, de cele mai multe ori în excursii scurte de o zi. De când s-a născut Alexandru am avut două tentative eșuate de a vizita orașul cu el, dar ori era prea cald, ori era el prea obosit, ori noi fără chef. Vacanța aceasta însă mi-a venit ideea să combinăm o excursie la Milano cu ce îl atrag cel mai mult pe Alexandru: trenurile (s-ar putea totuși să îl atragă mai mult avioanele…sau autobuzele…sau mașinile…sau excavatoarele…grea alegere). Am reușit să găsesc o super-ofertă la Frecciarossa, trenurile de mare viteză din Italia, și am petrecut câteva ore superbe la Milano, iar de atunci Alexandru tot vrea să îi mai povestim pas cu pas ziua aceea și vrea să planificăm următoarea vacanță acolo.

Obiective turistice atractive pentru copii la Milano

Când mergi la Milano, toată lumea îți recomandă două lucruri: să mergi să vezi Domul și să faci cumpărături. Din experiența noastră până acum, cea de-a doua recomandare e aproape imposibil de pus în practică alături de un copil, decât dacă e vorba cumva de cumpărături la magazinul Lego. Domul însă e o construcție impresionantă și chiar dacă un copil nu va sta să analizeze stilurile arhitectonice, merită un scurt popas cu câteva informații despre ce reprezintă clădirea și istoria ei. Se poate și vizita, se poate și urca pe acoperiș, cu liftul sau pe scări, însă ambele activități presupun ceva răbdare de stat la cozi. Noi nici nu am luat în considerare această opțiune, și pentru că bifasem asta când eram tineri, dar și pentru că mi se părea chinuitor pentru Alexandru. Noi am avut noroc și că lângă Dom mai era încă Piața de Crăciun, așa că am savurat un cannolo și o bucată de panettone în timp ce studiam diferitele statui și decorațiuni de pe clădire.

Milano_cannoloLângă Dom mai sunt alte două obiective foarte dragi turiștilor: Galeriile Vittorio Emanuele II și Teatrul Scala, de care însă copiii nu vor fi foarte impresionați.

De la Dom noi am luat metroul până la Castelul Sforzesco (stația de metrou Cairoli pe M1). Se poate ajunge relativ ușor și pe jos, dar cu un copil mic e chinuitor. Pentru noi a fost prima oară când am văzut Castelul mai îndeaproape și a fost cea mai plăcută surpriză a excursiei. Copiii vor fi încântați să alerge pe iarbă și pietre, să se ascundă pe la ziduri, să audă poveștile cu cavaleri, dar cred că punctul de atracție central va fi zona cu pisici. Cred că sunt cel puțin 20 de pisici, de diferite rase, aciuate lângă zidurile Castelului și se pare acceptate și de cei de acolo pentru că au coșulețe, castronele cu apă și sunt într-o zonă oarecum inaccesibilă turiștilor. Tot de interes în zona Castelul mai sunt fântâna arteziană din față, lacul artificial din curtea interioară și diferitele spectacole ale unor artiști ambulanți în zonă. Noi am nimerit un violonist, nu tocmai autentic și nu foarte virtuos, dar Alexandru a fost atât de încântat încât i-a oferit și câteva monezi.Milano_Castelo_Sforzesco

Dacă sunteți microbiști și copilul are și el ceva inițiere în ale fotbalului, mai puteți merge la Stadionul San Siro – eu visez la asta încă de când aveam breloc de chei cu Gullit și van Basten. Noi am avut o tentativă și am ajuns până acolo, însă nu ne informasem în prealabil că era zi de meci și deja era agitație și oricum nu puteam vedea nimic, așa că ne-am întors spre centru. E o linie de metrou construită special pentru stadion așa că se ajunge foarte ușor.

Indiferent dacă veniți sau nu cu trenul, merită să treceți pe la Milano Centrale, gara principală a orașului. Clădirea datează din anii 30, dar a fost recent modernizată și transformată într-un adevărat mall în subteran. Singurul mare dezavantaj, ca în majoritatea locurilor turistice din Milano, este aglomerația foarte mare. Și nici nu veți putea intra pe peron decât dacă aveți bilet.

Sfaturi utile pentru o călătorie reușită la Milano cu copilul

Să nu vă imaginați că excursia noastră a fost numai miere. Au existat și momente tensionate și tocmai de asta cred că va fi util și o listă cu idei care să vă facă viața mai ușoară:

  • Nu încercați să bifați prea multe obiective turistice într-o zi. Pentru noi Domul, Castelul și gara au fost suficiente. Stadionul era deja prea mult, Grădinile Indro Montanelli care mai erau pe listă le-am tăiat de când am ajuns la Castel, conștienți că nu mai avem nici timp nici energie
  • Fiți pregătiți și pregătiți și copilul pentru zone extrem de aglomerate. Am fost în diferite perioade la Milano și la Dom și gară e tot timpul greu să îți faci loc printre oameni
  • Luați bilete de transport public de o zi. Costă doar 4.5 euro de adult și puteți merge cu tramvai, autobuz, metrou. Rețeaua de metrou acoperă principalele obiective turistice, iar tramvaiele pentru noi au fost cea mai mare atracție. Au în circulație și tramvaie foarte vechi, dar și unele moderne, silențioase despre care Alexandru a concluzionat că ne-ar trebui și în București
  • Nu vă autoiluzionați că veți reuși să faceți cumpărături în capitala modei italiene. Dacă vreți totuși să vă clătiți măcar ochii vă recomand magazinul Rinascente de lângă Dom: 7 etaje cu toate brandurile pe care vi le puteți imagina, iar la ultimul etaj e o zonă de restaurante-cafenele și o terasă care dă spre Dom
  • Dacă planificați o vacanță de câteva zile la Milano și căutați inspirație, eu am găsit aceste două ghiduri utile: șase lucruri pe care să le faci în Milano cu copiii și activități pentru copii în Milano

 

 

 

Madlen – o carte pentru a pregăti vacanța la Paris cu copiii

Printre multele cărți primite anul acesta de la Moș Nicolae și Moș Crăciun, am avut și această carte-poezie cu ilustrații superbe ale Parisului: Madlen, de Ludwig Bemelmans, apărută la Editura Arthur. În graba căutării cadourilor pe ultima sută de metri, mi-a atras atenția coperta cu Turnul Eiffel, mai ales că tocmai ne întorsesem de la Londra și lui Alexandru îi surâdea acum o vacanță la Paris.

Madlen_Coperta_Turnul Eiffel

Povestea e suficient de scurtă pentru a nu pune la testare răbdarea copiilor mici: o fetiță, Madlen, care locuiește la un internat din Paris, alături de alte 11 fetițe, se îmbolnăvește într-o seară și ajunge la spital unde este operată de apendicită. Celelalte fetițe, însoțite de Miss Clavel, vin să o viziteze și apoi ar vrea toate să scape de apendice, dar Miss reușește să le adoarmă.

 

Farmecul cărții îl dau ilustrațiile din Paris: Turnul Eiffel, Notre Dame, Sacre Couer, Place de la Concorde, Luvru, dar și stilul ritmat, ușor de citit și ascultat. Singurul inconvenient al cărții e formatul mare, tip A4, care o face dificil de citit seara la culcare. Era păcat însă ca aceste ilustrații să fie reduse la dimensiuni mai mici, așa că noi ne-am adaptat și am reușit să o citim câteva seri la rând. Cartea mai are și avantajul că se încheie cu adormirea fetițelor așa că o puteți folosi ca etapă premergătoare somnului.

Madlen_noapte buna

Istoria cărții

Între timp, m-am mai documentat și am aflat că noi avem doar o mică parte din povestea Madlenei. Prima ediție a cărții a apărut în 1939 și a fost urmată de alte 6 cărți cu același personaj. Pe site-ul oficial puteți citi toată istoria acestui produs, dar găsiți și idei de activități și jocuri cu Madlen. A avut un așa succes personajul încât există mai multe filme și desene animate cu ea, iar un nepot al lui Ludwig Bemelmans, John Bemelmans-Marciano, a continuat seria cu 6 noi povești.

Filmele și desenele nu am apucat să le văd, însă am găsit scurt-metrajul din 1952 care respectă întocmai povestea din prima carte cu Madlen.

 

Așadar, dacă anul acesta planificați o vacanță la Paris cu copiii, puteți începe pregătirea cu această carte (și celelalte din serie, dacă le găsiți).

”Poveste de Crăciun” – fiecare dintre noi poate face o lume mai bună

Anul acesta, mai mult ca oricând, am văzut și citit despre nenumărate inițiative pentru a ajuta cât mai mulți oameni să primească bunătatea și generozitatea spiritului Crăciunului.

Sărăcia în România afectează aproape jumătate din populație, iar cei care au de suferit cel mai mult sunt copiii, 1 din 3 copii din România trăind în sărăcie severă. Sunt copii care cresc fără șanse pentru un viitor mai bun, mulți nevoiți să abandoneze și școala, o altă statistică unde România e pe primul loc cu 1 din 5 copii nevoiți să își întrerupă studiile.

Soluții minune nu există, iar aplicarea unor politici publice anti-sărăcie ar presupune o schimbare de paradigmă pentru societatea și politica românească, unde ”asistații sociali” sunt ori demonizați ori folosiți ca masă de manevră. Anul trecut a existat o tentativă de integrare a mai multor soluții, dovedit viabile pentru combaterea sărăciei, într-o politică națională: Pachetul Anti-Sărăcie. Nu știu însă ca inițiativa să fi prins rădăcini stabile, așa că tot la exemplul individual și inițiativele civice rămânem. Laura Frunză are un articol foarte frumos în care ne arată, prin exemplul personal, ce putem face pentru o lume mai bună.

Să fim conștienți însă că cei care vor să îi ajute pe cei săraci, cei care își dedică timp și bani pentru a le da o șansă celor care nu au, sunt încă o minoritate în societatea românească. Poate însă vom reuși să creștem această ”bulă” dacă îi învățăm și pe cei mici despre bunătate, generozitate, altruism.

Crăciunul este perioada perfectă pentru a începe acest tip de educație, iar Charles Dickens, acum aproape 200 de ani, a scris povestea perfectă: ”A Christmas Carol”. Sper că nu mai e nimeni care să nu cunoască povestea lui Ebenezer Scrooge, bătrânul cămătar zgârcit și ursuz căruia nu îi place Crăciunul, nu vrea să ajute cu bani pe nimeni, nu face fapte bune și nu este prietenos. Pentru a-l ajuta să se schimbe Scrooge este vizitat de fantoma lui Marley, fostul lui partener de afaceri care acum este nevoit să se târâie în lanțuri pentru păcatul avariției. Marley îl avertizează pe Scrooge că va fi vizitat de trei fantome și dacă nu se va schimba va ajunge și el după moarte în lanțuri și mai grele. Scrooge este apoi vizitat de fantoma Crăciunului trecut unde vedem cum în tinerețe bătrânul a avut și o logodnică, dar aceasta l-a părăsit pentru că el iubea mai mult banii, fantoma Crăciunului prezent care îi arată cum restul oamenilor se bucură în familie, iar în familia angajatului său, Bob Cratchit fiul cel mai mic este foarte bolnav și fantoma Crăciunului viitor unde i se arată înmormântarea sa singuratică și familia lui Cratchit suferind la moartea fiului. După toate acestea, Ebenezer Scrooge este un om schimbat, generos și binevoitor, trimite un curcan familiei lui Bob Cratchit, îi mărește salariul acestuia și devine un protector al fiului acestuia.

Noi citim povestea aceasta, într-o versiune adaptată pentru copii mici de la Usborne, de când avea Alexandru 1 an și jumătate. Nu pot să zic acum că e cel mai bun și generos copil, dar am convingerea că lecțiile din cărți ajută la formarea lui pentru viitor. Cred că citirea acestei povești poate fi o foarte frumoasă tradiție de Crăciun în familie și găsiți pe piață nenumărate variante. Cartea noastră are și un panou de sunete cu fantome, clinchet de pahare, clopote, care ajută la intrarea în atmosfera poveștii, însă din păcate văd că nu se mai regăsește în oferta Usborne. E în schimb pe Amazon, la aproximativ 20 de dolari. În română, am găsit variante la editurile Litera, Arthur și Didactica Publishing House. 

E o carte care nu poate lipsi din nicio bibliotecă, o carte care ne învață nu doar ce înseamnă spiritul Crăciunului, ci și cum trebuie să ne ducem viața cu bunătate și generozitate în fiecare zi, nu doar în perioada Sărbătorilor. Și cu fiecare faptă bună făcută de fiecare dintre noi, cu fiecare om pe care îl ajutăm, construim o lume mai bună pentru noi și copiii noștri.

Cartea cu Apolodor – distracție garantată în familie

Sunt probabil printre puținii care nu au auzit de ”Cartea cu Apolodor” decât acum câțiva ani, când a început să o promoveze Ada Milea. Pe vremea aia însă nu am dat foarte mare importanță, disprețuind asemenea preocupări ”puerile”.

Vine o vreme însă când omul se așaza la casa lui, crește copii și descoperă ce minunat e să îți retrăiești copilăria la 35 de ani. Căutam, în grabă, pe ultima sută de metri, cadourile de la Moș Nicolae, când mi-au căzut ochii la Cărturești pe simpaticul pinguin Apolodor, de la Editura Arthur. Nici nu am stat să o deschid, să o răsfoiesc, am pus-o lângă celelalte și am sperat să i se pară și lui Alexandru la fel de simpatic.

Mi-a cam stat inima în dimineața de Moș Nicolae când a dat rapid cartea la o parte să vadă și restul darurilor, dar din fericire la lectura de seară mi s-a cerut cartea cu pinguinul.

Și ne-am pus să citim și să ne amuzăm copios cu aventurile lui Apolodor, pinguinul căruia îi e dor de frații lui din Labrador, dar care ajunge să cutreiere lumea întreagă, să întâlnească tot soiul de personaje și să iasă cu bine din nenumărate încercări. Dacă sunteți ca mine și nu știți foarte mare lucru despre poveste, nu vreau să vă stric surpriza și cred că cel mai bine e să descoperiți voi înșivă rimele savuroase ale lui Gellu Naum și ilustrațiile lui Dan Ungureanu. Povestea lui Apolodor se potrivește copiilor de peste 3 ani și nu cred că are o limită de vârstă pentru că pe lângă rimele și ilustrațiile care vor atrage copiii mai mici, firul narativ are și o componentă de aventură și călătorie inițiatică potrivite copiilor mai mari și, de ce nu, și adulților.

Ioana Pârvulescu în textul scrisorii-prefață scrisă pentru ediția din 2013 a cărții de la Editura Humanitas reușește să surprindă foarte bine motivația fascinației adulților și copiilor deopotrivă pentru Apolodor:  ”cum tu călătoreai foarte mult, ca să nu te rătăcești și să te poți întoarce acasă, inventatorul tău ți-a marcat drumul cu o rimă călăuzitoare și, pentru că erai mic, ca s-o recunoști ușor, a făcut-o să semene cu codița numelui tău: dor. Așa se face că ai putut să ajungi înapoi la București, la prietenii tăi de la circ, după ce ai umblat hai-hui prin toată lumea.”

Eu o citesc cu voce tare, cu intonație cât mă pricep și trebuie să fac față și la avalanșa de întrebări de tipul ”ce e aia amor”, ”dar de ce era un tâlhar”, ”de ce îi era dor”. E o bună ocazie nu doar să vă exersați talentele de actori, ci și să deschideți discuții cu cei mici despre lucruri cu care se vor confrunta în viață: dor, amor, tâlhari, moarte. Iar dacă nu aveți încredere în intonația vocii voastre puteți opta pentru varianta Ada Milea, fie CD dacă îl mai găsiți prin librării, fie de pe Youtube.

Pentru copiii mai mici, 2-4 ani să zicem, cred că marea problemă a cărții e că e o poveste destul de lungă (nu e ușor să faci ocolul lumii, până la Polul Sud și apoi să te întorci la București). Alexandru în primele două seri a adormit tocmai când Apolodor era cowboy, dar era așa determinat să aflăm ce s-a întâmplat cu pinguinul încât dimineața am întârziat la grădi (și birou) ca să terminăm de citit.

Ediția cumpărată de mine a fost publicată în noiembrie 2016 și se găsește în diferite librării sau online la 28.8 lei. Credeți-mă pe cuvânt că merită fiecare leu și veți umple casa cu hohote de râs. Eu acum mă duc să cumpăr și ”A doua carte cu Apolodor”, unde vom afla despre aventurile pinguinului, alături de prietenii lui: cangurul Ilie și leul Amadeus.

P.S. Alte recenzii ale cărții mai găsiți aici și aici.

Ce poți face în 4 zile la Londra cu copilul

Călătoria la Londra o planificăm de vreo 5 luni cel puțin, de când Alexandru a devenit fascinat de obiectivele din oraș și istoria lui, așa cum a văzut în câteva din cărțile noastre de la Usborne (Wind up bus cu celebrul double-decker londonez și Big picture book of long ago au avut fiecare etapele lor de obsesie, dar și un mic ghid cu stickere Things to spot). Așa că am căutat prima ocazie să îi îndeplinim dorința, chiar dacă noi aveam o strângere de inimă după toate știrile cu Londra.

Noi de 30 noiembrie – 1 decembrie am făcut în fiecare an o mini-vacanță, fiind și aniversarea consortului, însă ne limitam la Târgul de Crăciun de la Sibiu. După cozile în trafic până acolo din ultimii 2 ani am zis însă că gata, vreau o mini-vacanță cu avionul. Am ezitat o perioadă între Lisabona, Barcelona și Londra, dar prima a fost eliminată din cauza orarului de zbor neprietenos, la a doua consortul a intuit corect că referendumul pentru independență va crea dezordini și incertitudini, așa că s-au aliniat astrele pentru Londra, atât de dorită.

Transportul și cazarea la Londra

Din fericire Londra e unul din orașele foarte bine conectate aerian cu Bucureștiul așa că aveam de unde alege zboruri. Am ales British Airways pentru că avea programul de zbor optim (plecat pe 30 noiembrie dimineața: 08.00 și întors pe 3 decembrie seara: 17.45), pentru că aterizam pe Heathrow și aveam conexiunile cele mai bune de transport public și pentru că am vrut să mai variem serviciile față de companiile low-cost. Orarul a meritat într-adevăr pentru că am profitat practic de 4 zile în oraș, dar la dus plecatul așa de dimineață nu a însemnat și un somn de compensare în zbor așa cum speram eu. La nivel de servicii însă British Airways e în competiție strânsă cu Ryanair așa că nu vă așteptați nici măcar la apă inclusă în prețul biletului, iar cam orice din meniu e peste 2 lire (apă 1.8, ceai, cafea 2.3, sandwich 4.9). Pe noi cele 3 bilete ne-au costat 3300 lei luate în septembrie și pentru o perioadă destul de aglomerată, însă acum dacă vreți de exemplu să profitați de ziua liberă de 24 ianuarie găsiți zboruri de la 1100 lei pentru o familie de 3.

activitati in avion
Cam așa ne-am petrecut 3 ore în avion

Cazarea a fost marea provocare. Cred că am stat vreo două săptămâni să citesc reviewuri și să caut sfaturi – toate păreau ori prea scumpe, ori prea departe, ori cu camere prea mici, ori toate la un loc. Până la urmă ne-am decis aproape în ultimul moment pentru un Hilton care am crezut că are garanția brandului și care avea conexiuni bune de transport public. În niciun caz nu am luat în considerare opțiunea unei mașini de închiriat și bine am făcut pentru că transportul public e unul din marile atuuri ale Londrei, chiar și cu un copil mic după tine. Am stat la Hilton Olympia, în zona Kensington și ne-au costat 500 de euro 3 nopți pentru o cameră dublă. Hotelul are două mari avantaje: stația de autobuz lângă direct până în Trafalgar și micul dejun copios care nouă ne asigura provizii pentru aproape toată ziua.

Activități în Londra – ziua 1

În prima zi eram destul de epuizați după drumul cu avionul dis-de-dimineață, așa că am ieșit abia mai spre seară, mai ales că aveam rezervări la restaurant. Făcusem rezervare la Jamie’s Italian în Piccadilly Circus, fără prea mari așteptări că vom fi dați pe spate de mâncare sau că îl vom întâlni chiar pe Jamie. Experiența a fost una plăcută însă, mai ales din perspectiva lui Alexandru: a primit un meniu special pentru el, o punguță cu stickere, carte și creioane de colorat și a mâncat paste. A reușit să spargă un pahar, dar nimeni nu s-a uitat urât la el și nu l-a certat. Eu am fost încântată de niște paste ”rabbit casarecce”, de burrata din platoul de antipasti și de desertul ”baked vanilla cheesecake”. Și de vinul roșu care a acompaniat 🙂

Ne-am încheiat seara în Hyde Park la Winter Wonderland. Am stat mai întâi cam jumătate de oră la coadă pentru că erau controlate gențile, iar apoi am făcut slalom printre toate atracțiile pentru a ajunge să luăm o jucărie. Numai că jucăriile trebuiau câștigate așa că am pescuit cu mare îndemânare un Moș Crăciun și am câștigat un cățeluș de pluș. Tânjea și Alexandru (și eu) după acele jucării de pluș imense de 1 metru pe care le tot vedeam la alții, dar am zis că trebuie să ne antrenăm mai bine. Poate din cauza frigului, a oboselii, dar nu prea am înțeles de ce e așa lăudată această Piață de Crăciun. Erau foarte multe căsuțe cu decorațiuni, tiribombe pentru adulți mai degrabă, diferite întreceri de îndemânare cu premii în jucării sau ciocolată, mâncare destul de variată, dar parcă lipsea atmosfera aceea caldă de Crăciun.

Ziua a 2a la Londra

Bineînțeles pe lista de bifat la Londra, London Eye era la loc de cinste, așa că am pornit imediat după micul dejun. Am coborât la Westminster, am văzut și Big Ben-ul înconjurat de schele (4 ani durează reparațiile și abia au început anul acesta) și ne-am dus spre coada de bilete la roată. A durat foarte puțin așteptarea la coadă (nu știu dacă în weekend e mai aglomerat, noi eram vinerea), însă prețul e pe măsura celebrității obiectivului: 26 de lire de adult și 21 de lire pentru copil peste 3 ani și până în 15 ani. Experiența în sine e interesantă primele 10 minute și când ajungi cele 2-3 minute în vârf, însă durează 30 de minute cu totul și pentru un copil de 3 ani devine plictisitoare. Noroc cu ecranele interactive unde poți vedea obiectivele de jos și cu o hartă 360 pe care o luasem de la bilete.

Cea mai frumoasă parte a excursiei la Londra a fost însă când ne-am dat jos și am nimerit la Southbank Winter Market și al lor carusel. Ne-am dat de 2 ori și cred că am mai fi stat dacă nu se făcea vremea de întors la hotel pentru odihna de prânz. Chiar dacă nu am văzut piața de Crăciun seara cu luminițe, faptul că era un spațiu mai mic, caruselul vintage și muzica specifică ne-a făcut să simțim acel vibe de ”Sărbătorile vin” (poate era și influența roții care se cheamă Coca-cola London Eye).

Southbank CarouselSpre seară (se întuneca de pe la 4.30 deja), am ieșit spre Trafalgar Square unde nu era încă ridicat bradul de Crăciun și în Leicester Square unde ne așteptau magazinele Lego și M&M. Era și acolo Piață de Crăciun, dar nu am mai bifat-o dinăuntru, doar am ascultat muzica de acolo. De la magazinul Lego avem o minunată achiziție la care am muncit o noapte și o zi și pe care între timp pisica a dărâmat-o. Oricum magazinul e musai de bifat dacă mergeți cu copiii la Londra: au machete Big Ben și Underground uriașe. mese de asamblat lego de toate dimensiunile și seturi de cumpărat după buget.

london lego

Ziua a 3a și cea mai grea

După 2 zile în care somnul era doar la categoria ”atunci când cad din picioare”, în a treia zi eram toți destul de obosiți. Inițial eu planificasem muzee fără număr (Royal Airforce Museum, V&A Childhood Museum, Science Museum), mai ales că foarte multe din muzee în Londra sunt gratuite. Uitasem însă că nu bifasem Tower Bridge așa că am îndeplinit dorința și am mers să îl vedem. Speram să ajung și eu la Borough Market, dar deja distanța în combinație cu frigul nu lucrau în favoarea mea și am renunțat pe la jumătatea drumului. Și am reușit să intrăm în 2 magazine…pentru copii.

Tower Bridge

Spre seară am bifat și Covent Garden, unde am reușit să urc cele 153 de scări la metrou cu Alexandru în marsupiu. Recomandare: ascultați indicațiile din metrou care vă spun că acea stație e aglomerată seara și mai bine coborâți ori înainte ori după pentru că problema e că se urcă ori pe cele 153 de scări ori se stă la coadă la 4 lifturi parcă, insuficiente oricum. Era sâmbătă seară așa că în Londra începeau petrecerile, doar că noi am preferat căldura camerei de hotel (să vezi ce petreceri dăm și noi în vreo 15 ani).

Ultima zi la Londra

În ultima zi, chiar dacă aveam suficient timp până la mers la aeroport, nu am mai făcut mare lucru, doar am intrat în câteva magazine și am achiziționat al 3-lea autobuz londonez de jucărie.

Concluzii

  • Londra e genul de oraș captivant pentru adulți și copii deopotrivă. Dacă vă permite bugetul încercați să vă programați cel puțin 5-7 zile. Noi clar vom reveni
  • Alegeți un hotel cu bune conexiuni de transport public, chiar dacă e mai departe de centru.
  • Transportul public e foarte bine organizat și nu foarte scump. Noi am dat cam 40 de lei de adult pe zi, în condițiile în care aveam minim 2 autobuze și 2 metrouri. Merge să plătiți direct cu cardul contactless, nu vă trebuie Oyster card și nu sunt comisioane suplimentare (noi nu am avut deloc, dar puteți să verificați la bancă). Pe siteul oficial vă puteți uita pentru cele mai bune trasee, în funcție de mai multe filtre
  • Pentru călătoria de la/spre aeroport merge și cu un Uber, pe noi ne-a costat 31 de lire față de 24 lire cât era la trenul până la Paddington
  • Nu vă programați prea mult de vizitat fiecare zi. Un obiectiv major pe zi e suficient
  • Pentru copii până în 4 ani un sistem de purtare e mană cerească pentru plimbat. Cred că merge și un cărucior, dacă așa preferă copilul. Altfel și pentru copil din sistem va vedea mult mai bine toate obiectivele
  • E util să aveți un mini-ghid sau o aplicație pe telefon care să vă ajute să răspundeți la întrebările micilor călători

Who needs a super hero when you have a modern dad

Mi-a rămas în minte acest props de la Modern Dad’s Challenges pentru că rezumă cel mai bine schimbarea de paradigmă din societatea actuală. Familiile pe care le am în jurul meu se bazează pe un parteneriat mamă-tată în creșterea copiilor și în celelalte activități casnice. Femeile pe care le cunosc eu nu așteaptă super-eroi să le salveze pe un cal alb, ci bărbați cu care să împartă plăcerile și responsabilitățile. Așa că ”tații moderni” s-au adunat pe 15 noiembrie la Hotel Internațional din București pentru a afla informații, sfaturi și a discuta despre echilibrul copil-tehnologie. M-am bucurat și eu ca un copil să văd o sală plină de bărbați veniți să asculte o conferință de parenting, genul de eveniment unde ne-am obișnuit să credem că doar mamele vin. Bula mea nu e chiar așa de mică se pare!

Ce am aflat la Modern Dad’s Challenges ediția a 5a?

La MDC 5 discuția a fost structurată în 3 părți: Georgiana Roșculeț, psihoterapeut, a vorbit mai mult despre emoții, relația părinți-copii, capcanele tehnologiei, Lucia Radu Simota aka Mămica Autentică a avut o prezentare pragmatică și realistă despre cum putem avea un echilibru în utilizarea tehnologiilor și creșterea copiilor, iar la final Daniel Rogoz, fondator Kinderpedia, a venit cu aplicații și gadgeturi utile, în tema evenimentului.

”Nu tehnologia dictează relația”

Georgiana Roșculeț a insistat foarte mult pe cât de importantă este relația noastră cu copiii și raportarea noastră la tehnologie. Trăim în era digitală și tehnologia este peste tot în viața noastră, avem o dependență de tehnologie, dar pe care trebuie să o gestionăm noi. Noi ne setăm propria relație cu tehnologie, nu invers.

Primii 2 ani ai copilului trebuie să se axeze pe contactul cu părinții, iar apoi tehnologia trebuie introdusă treptat. Copilul are nevoie de interacțiune, de joacă, de mișcare, de bucurie împreună cu părinții, iar tehnologia nu le poate compensa. Un aspect foarte important este exemplul pe care îl oferim noi copiilor. Degeaba le cerem lor să nu stea cu ochii în televizor, calculator, tabletă, telefon dacă noi când venim acasă începem să butonăm televizorul. Trebuie să ne conștientizăm rolul de ghid în viață pe care îl avem pentru copii.
Era digitală înseamnă însă și că trebuie să ne pregătim copiii pentru o societate în care școala, educația, piața muncii sunt modelate de tehnologii. Abilitățile enumerate de Georgiana pe care trebuie să le dezvoltăm la copii pentru a avea succes în era digitală sunt: gândirea critică, creativitatea, inițiativa și curajul, rezolvarea problemelor complexe, evaluarea corectă a  riscurilor, luarea deciziilor potrivite, gestionarea constructivă a emoțiilor. Poate suna dificil dar cu un mix de iubire și limite putem reuși în a le oferi copiilor noștri șansa de a-și ghida singuri relația cu tehnologia.

Georgiana, împreună cu echipa de la Salvați Copiii, au dezvoltat siteul OradeNet și un ghid de parenting în era digitală pe care îl puteți descărca aici. Sunt instrumente utile mai ales pentru cei care aveți copii mai mari și care ajung expuși riscurilor din era digitală.

Beneficii și riscuri ale utilizării tehnologiei

Lucia Radu Simota și-a început prezentarea cu exemplul personal în care tehnologia a ajutat-o să câștige timp pentru diferite activități, dar și-a dat seama că îi transforma copilul într-o legumă. Lucia are cursuri de alfabetizare digitală pentru copii și a povestit despre cum a setat ea limitele în utilizarea tehnologiei copiilor săi:

  • timp limitat, predictibil pentru accesul la ecrane,
  • fără ecrane la masă, în dormitor, în vacanțe,
  • negociere atunci când există riscul unor derapaje
  • timp dedicat activităților offline
  • încurajat creativitatea prin tehnologie: tablete grafice, scrisori etc.

Riscurile subliniate de Lucia se bazează pe diferite studii și experiențe dovedite:

  • o oră de stimulare în fața ecranului crește cu 10% șansele să dezvolte deficit de atenție
  • un episod din Pokemon a declanșat un val de atacuri de epilepsie (detalii aici),
  • urmărirea unui desen seara înainte de culcare întârzie somnul copiilor

Canalele de desene baby-child friendly

Și Lucia și Georgiana au vorbit și au răspuns întrebărilor referitoare la canalele de desene animate, căror vârste sunt potrivite.

Chiar dacă nu există studii longitudinale care să spună cum va fi peste 20 de ani un copil expus la canalele de desene animate încă de mic, recomandarea Consiliului Național al Audiovizualului din România este ca până la 36 de luni copilul să nu urmărească aceste canale. Majoritatea studiilor și organizațiilor recomandă ca după vârsta de 2 ani să fie permis accesul la ecrane.

Bineînțeles că pare misiune imposibilă, la noi Alexandru a descoperit televizorul în jur de 10 luni, dar eu zic că avem o relație sănătoasă acum cu ecranele, așa cum am mai povestit: timp limitat prestabilit în fiecare zi, filme de lung metraj în weekend, nu știe să umble singur la calculator, laptop, telefon și nu are acces la acestea nesupravegheat, tot timpul ne uităm împreună.

Dintre canalele din România, Lucia a primit un răspuns de la Disney că Disney Junior este destinat copiilor între 2 și 7 ani, iar celălalt pentru copii între 6 și 12 ani. Pentru celelalte nu avem informații, deși e clar că există diferențe de conținut, de grafică și de durată a desenelor.

Concluzii

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl reținem după această discuție de la Modern Dad Challenges este că pentru un echilibru copil-tehnologie avem nevoie noi ca părinți de o relație echilibrată cu tehnologia. Noi suntem modele pentru cei mici, noi putem seta limitele, noi le putem explica, noi trebuie să fim acolo lângă ei la fiecare pas. Da, e mai simplu să îl pui în fața ecranului și tu să faci mâncare, curat, să citești etc, dar încet-încet așa îl îndepărtezi de tine.

Pentru mine e foarte greu acum că ne-am schimbat ritualul de dimineață și am scos cele 20 de minute de desene în care eu aveam timp să mă pregătesc pentru birou. le-am scos pentru că am observat că după cele 20 de minute Alexandru voia să se joace ori noi eram deja în întârziere. Așa că mă trezesc mai dimineață, mergem să facem cafea și ceai, luăm o gustare, începem să ne jucăm, mă strecor din când în când și să mă pregătesc fiind înlocuită de al meu ”modern dad” la joacă, dar reușim într-un final să plecăm la timp. Ne ia cam o oră și jumătate cu totul. E mai greu, mai ales dacă nu ai înclinație spre joacă așa cum sunt eu, dar beneficiile sunt clare, atât cele practice de timp, cât și cele în relația cu copilul.

Le mulțumesc Sofiei Frunză și echipei de la Creative Energy Corner pentru că au inițiat aceste evenimente și abia aștept să văd ce teme vor avea anul viitor la ”Modern Dad’s Challenges”.

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑